Domnilor şi domnilor, ce ziceţi de o Impreza cu un design “civilizat”, cu uşi cu rame, motor diesel şi suspensie supermoale? O să rupeţi uşa showroom-ului?

Sala de conferinţe a fost izolată de soarele arzător cu cele mai fine perdele pe care le-am văzut vreodată, ca nu cumva stimaţii jurnalişti să rateze vreunul dintre slide-urile Powerpoint care dansau pe perete. Mai mult, o armată de chelneri se ocupa de nevoile noastre, în timp ce puteam să ne bucurăm inclusiv de un viciu izgonit de la orice altă conferinţă la care am mai fost pînă acum – fumatul.

Gazdele noastre, grecii responsabili de distribuirea mărcii japoneze în Romănia, au făcut tot posibilul ca să ne simţim bine, încercînd, astfel, să ne capteze atenţia la cele mai înalte cote. Conferinţa de presă a avut loc la un club de golf select de la marginea Atenei, unde fie şi numai peisajul splendid te umplea de bucuria de a trăi.

Da, noul Impreza este un model foarte important pentru Subaru. Niponii sînt cunoscuţi pentru celebrele WRX şi STi, adevărate bijuterii, foarte apreciate de pasionaţi, dar ale căror volume de vînzări pur şi simplu nu sînt de ajuns dacă marca japoneză vrea să prindă sfîrşitul deceniului cu niscaiva fonduri în cont. O soluţie ar fi diversificarea, care se va produce doar prin adoptarea unui motor diesel în viitorul apropiat, pentru că multiple versiuni de caroserie (sau alte motoare pe benzină) costă prea mult şi nu e sigur deloc că obişnuiţii mărcii vor accepta vreodată o versiune cabrio, de exemplu.

Mulţi ani, Impreza s-a găsit doar în variantă sedan şi combi, dar vînzările majore pe Bătrînul Continent sînt adjudecate de maşinile cu 5 uşi. Deci Subaru n-a stat mult pe gînduri şi a sacrificat clasica formă în trei volume ce dădea frisoane cunoscătorilor, venind cu o singură versiune: hatch-ul.

Şi designul a fost mult temperat. Subaru, poate cu excepţia lui Legacy, n-a prea făcut maşini frumoase. Dar asta nici nu conta, pentru că nu ţi le cumpărai ca să le admiri la fiecare răsărit de soare. Acum însă, concurent fiind cu Honda Civic, VW Golf, Ford Focus, Alfa 147 & Co., se pune cît se poate de serios problema esteticii. N-am de ce să o lungesc, aşa că iată verdictul: din păcate caracterul spumos s-a pierdut, noua Impreza fiind mai degrabă un produs anonim, căci genele fostei generaţii au dispărut parcă fără urmă. O poţi confunda cu silueta multor concurente, pentru că nu iese deloc în evidenţă aşa cum se întîmpla în trecut. Iar asta chiar doare...

Dacă punem accentul pe detalii, vom sesiza că linia farurilor are o agresivitate foarte la locul ei în context istoric, doar că grila comună o face pierdută într-un suflet care n-are cum să răzbată cu un succes adevărat. Stopurile or fi avînd ele LED-uri, dar sînt aproape leite cu cele de pe Mitsubishi Outlander, deci nu poţi spune că-i întăresc caracterul. Şi mai e o problemă legată de exterior: uşile, care mai nou au primit rame în jurul geamurilor. Exagerînd un pic, acest lucru poate părea cel puţin la fel de grav ca situaţia în care Subaru ar renunţa la arhitectura boxer. Justificarea pentru această opţiune are logică, pentru că unghiul în care se deschid noile portiere este net superior celui din trecut (75 de grade în momentul de faţă), fapt ce permite un acces relaxat, inclusiv pentru doamnele firave care vor să monteze pe banchetă un scaun pentru copii. Totuşi, vorbim de o particularitate foarte specială care a dispărut subit şi a cărei lipsă, oricît pare de neverosimil, poate înclina balanţa deciziei într-un mod nefavorabil în cazul multor clienţi fideli.

Trebuie să vă mai vorbesc şi de poziţionarea modelului, care, în mod oficial, îşi părăseşte nişa unde se lăbărţa singur şi se adresează marelui public, 30% dintre modelele vîndute urmînd să fie cumpărate de femei. Deci orice altă prezentare despre noua Impreza poate fi introdusă cu un elegant “Doamnelor şi domnilor”... Gata, încă un bastion al “jucăriilor pentru bărbaţi” a căzut şi vom fi nevoiţi să ascultăm cum doamne şi domnişoare vor lăuda Impreza pentru interiorul mare sau pentru look-ul “drăguţ”.

Le pot da dreptate în privinţa habitaclului, clar mai vast decît în trecut – asta şi datorită ampatamentului sporit cu aproape 10 cm. În acelaşi timp lungimea totală a scăzut cu 5 cm, datorită consolei spate scurte – caracteristica hatch-urilor. Designul este şi el mai inspirat, materialele mai bune. În plus, japonezii au avut grijă să creeze mai multe spaţii de depozitare. Portbagajul nu este imens (301 litri), dar dacă-l încărcăm pînă la tavan are o valoare bună (538 litri) şi mai avem şi opţiunea de a rabata bancheta, ceea ce creşte volumul spaţiului disponibil la respectabila cifră de 1,2 metri cubi.

Lista dotărilor-standard este mai bogată, fiecare Impreza fiind disponibilă cu cel puţin 6 airbaguri, climatizare, radio-CD cu 4 incinte acustice, volan reglabil pe înălţime/profunzime şi 4 geamuri electrice. De asemenea, pentru prima oară, compacta niponă are şi calculator de bord, cu toate că nu-ţi poate arăta decît temperatura de afară, consumul mediu şi ora exactă.

Subaru a rupt tradiţia şi a încercat să facă din Impreza o maşină care să se adreseze unui target mai vast, o năzuinţă acoperită în linii generale, cu amendamentul că mai are mult pînă să atingă calitatea şi imaginea concurenţilor importanţi.

Dar aceste ţeluri “civile” îi vor lăsa reci pe pasionaţi. La ei se pune doar problema dacă mai pot conta pe tehnica de vis marca Subaru. Răspunsul este da. Cel puţin în mare parte. În primul rînd, motoarele boxer sînt la locul lor. Este vorba de unul de 1.500 cmc cu 107 CP (cu doi mai mulţi) şi un 2 litri de 150 de cai (cu 10 mai puţini, datorită normelor de poluare).

În al doilea rînd, a rămas tracţiunea integrală – acelaşi Symmetrical All Wheel Drive –, care împarte cuplul tuturor roţilor, într-o proporţie fixă de 50:50 între punţi. Ea este completată de un reductor, pentru situaţiile “grele”, care, pe lîngă că sînt oricum un nonsens, vor fi şi mai rare, mai ales dacă ne raportăm la deschiderea către publicul larg.

La condus se remarcă direcţia cu raportul scurtat (de la 16.5:1 la 15:1), ceea ce asigură o precizie superioară. Bună este şi timoneria cutiei de viteze, plăcut grea şi exactă, împreună cu dispunerea pedalelor.
Scaunele sînt noi, în două variante de prezentare, cele de pe modelul 2.0R Sport avînd o formă mai apropiată “scoicilor” de curse, plus o susţinere laterală accentuată.Ambele propulsoare au sunetul specific de boxer, un mîrîit înfundat ale cărui accente metalice îţi fac pielea de găină în regimurile de turaţie ridicate.

Pentru ca stabilitatea să fie la cele mai înalte cote, inginerii mărcii au coborît şi mai mult motoarele (cu 2,2 cm), împreună cu diferenţialul din faţă (cu 1 cm). Tot acest ansamblu stă aşezat pe suspensii independente, ingredientele-minune ale “vînătorilor de curbe”.

Avînd în vedere că nici unul dintre propulsoare nu oferă performanţe nemaivăzute (1.5R 0-100 km/h în 14 secunde; 2.0R în 9,6 secunde), mult mai important este feelingul la volan. Conducînd vechea variantă 1.5R de-a lungul mai multor sute de kilometri şi văzînd că n-ai nevoie de putere ca să beneficiezi de o dinamică îmbucurătoare, mă aşteptam la o evoluţie a acestui concept foarte reuşit. Ei bine, la nivel senzaţiilor, asta nu prea se întîmplă, mai ales din cauza setării exagerat de moi a suspensiilor. Ruliul este mult prea mare şi, chiar dacă maşina păstrează exemplar traiectoria, senzaţia de “mers pe şine” a vechii generaţii a sucombat în faţa înclinării ample. Păcat! Faptul că trecerea peste denivelări este foarte bună nu compensează această pierdere, oricît ar vrea Subaru să le facă întrutotul pe plac gospodinelor. La anumite lucruri, cum e respectul de sine, n-ar trebui să renunţi sub nici o formă, indiferent ce zice cineva cu volum în vînzări.

În sensul că i-a creat Imprezei o latură mai practică, pe care aceasta n-a avut-o niciodată, Subaru a făcut un pas înainte, dar “moliciunea” în atitudine înseamnă vreo doi paşi înapoi. Cu toate acestea, încă nu-i o luptă pierdută. Tracţiunea este mai eficientă ca oricînd, iar asta se va simţi pe macadam, pe asfalt ud sau pe zăpadă. În plus, dacă japonezii iau aminte la feedback-ul presei şi oferă un kit sport pentru suspensii – indiferent de motorizare şi, ideal, fără cost suplimentar –, plus o gamă de accesorii cool (spoilere, praguri, grilă nouă?), s-ar putea să împuşte şi cei doi iepuri pe care-i vînează. Dacă nu, se vor pierde în griul clasei compacte, unde doar tracţiunea integrală nu atrage ca magnetul, mai ales dacă ne raportăm la preţul unui 2.0R Sport, care va fi de 25.000 euro cu tot cu taxe.