Am avut ocazia să testez Toyota Auris 2.2 D-ID, o motorizare pe care România n-o va vedea prea curînd.

TEST cu Toyota Auris TEST cu Toyota Auris

De multe ori am zîmbit ironic cînd am auzit poveşti cu vedete deranjate de propria popularitate şi de atenţia agasantă cu care sînt înconjurate. De fiecare dată îmi spuneam că aş prefera genul ăsta de stres cu ceva milioane în cont. Mai nou, de acest sindrom au început să sufere şi automobilele, mai precis unul dintre modelele Toyota.

Este vorba de Corolla şi de faptul că pare a fi suferit o dedublare menită să o protejeze de admiraţia sufocantă a fanilor. Numărul trecut v-am prezentat noua Toyota Corolla, în acest număr vă voi povesti despre o altfel de Corolla, care se numeşte Auris. Probleme de identitate Auris nu prea va avea, pentru că va exista doar în versiune hatchback. Auris vizează supremaţia în segmentul C – dar numai metaforic vorbind, pentru că piaţa europeană cunoaşte cîţiva jucători extrem de competitivi şi cu puternice tradiţii pe continent: Golf, Astra, Megane.

Auris are un mare atu în această luptă, niponii dezvoltîndu-şi produsul special pentru piaţa europeană. Prin urmare, Toyota îi oferă clientului, pe lîngă maşină, şi un aer de exclusivitate. Auris a fost desenată de centrul european de design Toyota din sudul Franţei şi se vede acest lucru.


În privinţa designului caroseriei, persistă o senzaţie de deja-vu în raport cu vechea Toyota Corolla hatchback, dar impresia de dinamism a fost accentuată, pentru a-i face pe plac europeanului. În condiţiile în care ampatamentul a rămas acelaşi, 2,60 m, spaţiul interior a fost mărit prin creşterea înălţimii cu 4 cm, gradul de confort pentru ocupanţii locurilor din spate sporind semnificativ.

Spectacolul le este rezervat însă celor două locuri din faţă. Ceasurile de bord sînt aceleaşi ca la Corolla, dar aici se opresc toate asemănările. Bulversează consola centrală, care aduce cu o arcadă. Partea superioară a acesteia include, în funcţie de nivelul de echipare, comenzile pentru sistemul audio şi climatizare ori pentru sistemul de navigaţie, care integrează şi “departamentul” tehnic şi de bună-dispoziţie. Pe secţiunea consolei care “pluteşte” se găsesc levierul schimbătorului de viteze şi frîna de staţionare.


 

La volan, ai impresia că te afli într-un cockpit de curse, eşti oarecum “îmbrăcat” de bord. Singurele dezavantaje ar fi poziţia uşor înaltă la volan şi cea, incomodă, la care te obligă operarea frînei de mînă.
Motorizarea care m-a impresionat a fost 2.2 D-4D 180, un diesel de 177 CP obţinuţi la 3.600 rpm şi un cuplu motor de 400 Nm disponibil între 2.000 şi 2.600 rpm.

Extrem de agreabile, propulsorul şi cutia manuală cu 6 rapoarte fac din Auris una dintre puţinele maşini în care nu am avut nevoie de timp de acomodare. Iar cei 177 CP se simt din plin şi te îmbie la ilegalităţi. Din păcate, cum spuneam, această motorizare nu va fi adusă pe moment în România. Ţinuta de drum este avantajată şi de suspensia cu roţi independente pe spate, detaliu tehnic rezervat doar versiunii D-4D 180. Aşa ar arăta o Toyota Auris pe care aş da banii, dar din păcate nu se poate.