Nu ştiu de ce mi-a căşunat pe "masculii" efeminaţi, dar nici nu încerc să găsesc vreo justificare. Dar m-a distrat ideea unui "delicat" la volanul unui STI sau EVO. Oricum... Evolution versus WRX STI. Aş dori să fiu imparţial în acest meci. Mi-aş dori detaşarea de după orgasm, dar nu se poate. Fiecare dintre cele două şi-a pus amprenta asupra mea într-un mod cu totul diferit. Dacă la 4 dimineaţa m-ar trezi cineva din somn şi m-ar întreba pe cine aş alege, în mod cert aş spune Subaru. Pentru că eroii din copilărie şi din tinereţe îi vei purta cu tine pentru totdeauna.

Nu-l voi putea uita niciodată pe Colin şi a sa Impreza 555, cum nu o să uit glisadele, cum nu voi uita acea caroserie banală de berlină care nu părea a diferi cu nimic faţă de versiunea de stradă... şi care se lupta cu nişte monştri, cu nişte titani. Consider şi acum că acel albastru este una dintre cele mai frumoase culori posibile pentru o maşină. Mitsubishi m-a curtat altfel, mi-a oferit alt tip de satisfacţii: satisfacţiile din copilărie şi adolescente, când contemplam la televiziunea publică, în rezumat, etapele din campionatul mondial de raliuri.

Cu Evolution am fost în Finlanda, un curs de pilotaj pe gheaţă la minus 20 de grade. Când priveşti înainte pe geamul lateral la 120 km/h, poţi spune că ai degustat 25%, şi asta pentru pentru 3-4 secunde, din ce se întâmplă în curtea zeilor. Mitsubishi m-a învaţat baletul tracţiunii integrale, mi-a arătat cum dramatismul, spectaculosul se obţin prin rafinarea instinctelor, a comenzilor. Cum trebuie să laşi înverşunarea şi încruntarea acasă când te urci la volan. Şi pentru alegerea aceea subconştientă voi resimţi întotdeauna o apăsătoare stare de vinovăţie. Un meci, pentru mine, între "eroul" din copilărie şi satisfacţiile maturităţii.

Citeşte mai departe în pagina următoare »