Test cu şase compacte diesel: LIGA DIESEL JUNIOR ”OMIEŞASESUTE”

Noul front de luptă în domeniul compactelor diesel este acum în zona de 1,6 litri şi peste 100 CP. Am adunat şase dintre cele mai noi propuneri din segment într-o confruntare a orgoliilor şi performanţelor. (test publicat în revista ProMotor nr. 101 - martie 2013)

Test cu şase compacte diesel: LIGA DIESEL JUNIOR ”OMIEŞASESUTE” Test cu şase compacte diesel: LIGA DIESEL JUNIOR ”OMIEŞASESUTE”

Forţaţi de normele antipoluare din ce în ce mai draconice, constructorii care activează în clasa compactă au apelat la un downsizing al dieselurilor populare, ce aveau în general 1,9-2,0 litri. Ford este cel mai vechi în acest club ”1.600 diesel”, fiind urmat, mai recent, de coreeni, apoi de grupul VAG, iar cel mai nou venit este Honda. Doar Opel ”iese din linie” deocamdată [la data realizării acestui comparativ - n.r.], cu o cilindree ceva mai mare, dar în curând Astra va adopta un nou CDTi de 1,6 litri.

Vorbim de dieseluri mai mici, dar nu chiar lipsite de vână. Din trupa care s-a prezentat la apelul ProMotor, KIA Cee’d 1.6 DSL se mândreşte cu puterea cea mai mare, fiind urmată de Honda Civic 1.6 i-DTEC. Ford Focus 1.6 TDCi şi Opel Astra 1.7 CDTi se află sub bariera de 120 CP (deşi Opel oferă şi o variantă de 130 CP), în timp ce VW Golf 1.6 TDI şi Seat Leon 1.6 TDI ne gratulează cu puţin peste 100 CP.

Prin urmare, ”avem di tăti” - adică o gamă suficient de diversificată de modele şi motorizări pentru a nu ne plictisi.

Capitolele look exterior şi ambianţă interioară nu sunt de neglijat pentru potenţialii clienţi, deşi prioritare par să fie raţiunile bugetare. Cel mai puţin surprinzător, ba chiar oarecum plictisitor, este Golf-ul, care mizează mai mult pe notorietate decât pe o imagine atractivă. La polul opus se află neobişnuitul Civic, puţin cam prea nonconformist pentru gusturile europeanului obişnuit.

KIA Cee’d a devenit mai sofisticată, cu un stil mai dinamic, în timp ce Seat Leon a renunţat la curbele voluptuoase pentru un stil teuton, dar mai tineresc decât Golful. Ford Focus arată foarte echilibrat, în timp ce Opel Astra poate fi declarată cea mai frumoasă maşină din acest test.

Aspectul unei maşini este o chestiune foarte subiectivă, dar influenţează destul de mult decizia de cumpărare a clientului obişnuit, pentru care maşina rămâne şi o chestiune de imagine, nu doar de transport personal.

Dar pentru şoferul obişnuit căruia i se adresează acest gen de maşini este important şi cum se simte la volan. Iar Golful, deşi cam tern la exterior, se prezintă cel mai bine la capitolul ambianţă interioară, dându-le celorlalţi lecţii în privinţa materialelor, asamblării şi ergonomiei. Chiar şi în varianta de bază de echipare Golful denotă obsesia pentru calitate, deşi pentru un nivel mai bun de echipare cam trebuie să bagi mâna în buzunar.

Un sentiment apropiat în privinţa calităţii îl oferă şi japoneza Civic, dar bordul mai sofisticat şi ergonomia consolei centrale şi a butoanelor de pe volan necesită mai multă acomodare ca la modelul german. Seat Leon preia multe butoane şi elemente de la „vărul” Golf, însă propune un design diferit al bordului, mai sportiv, dar şi mai abundent în plastice normale.

E clar că are ”ordine de echipă” să nu-şi concureze vărul mai emancipat, care se vede atacat frontal din altă direcţie: KIA Cee’d arată aproape aristocratic faţă de precedenta generaţie, mai ales dacă vorbim de o echipare de top. Coreenii au învăţat multe de la nemţi: materialele bordului şi asamblarea generală sunt foarte bune, ergonomia având de câştigat datorită butoanelor mari, cu indicaţii lizibile, şi a afişajelor intuitive. Se mai observă, în cazul inserţiilor din plastic, unele inadvertenţe, dar, per total, ambianţa din Ceed’d e reuşită.

Şi Ford Focus oferă un nivel bun al finisării şi calităţii, cu excepţia unor ornamente dintr-un plastic nu tocmai aspectuos. Focus îşi gratulează şoferul cu poziţia cea mai bună de condus, însă logica amenajării butoanelor din partea superioară a consolei e mai greu de înţeles, în timp ce împărţirea informaţiilor în două ecrane poate produce confuzii.

În Opel Astra, la prima vedere, bordul arată plăcut şi are un aspect elegant, continuând ideea de fluiditate a exteriorului. Însă în momentul următor te loveşti de o grămadă de butoane pe consolă care afectează ergonomia, în timp ce afişajele nu sunt demne de acest deceniu.

Iată-ne ajunşi la capitolul tehnic, unde diferenţele se reflectă clar în modul în care se conduce fiecare maşină.

În primele momente după plecare, KIA Cee’d nu pare să aibă cel mai potent motor din acest test, acceleraţiile la turaţii mici fiind mai puţin pline de forţă faţă de aşteptări. În plus, ronţăitul dieselului nu-ţi menajează urechile la urcarea în ture, fiind parcă gândit pentru fanii... TDI.

Simţi că japoneza Honda Civic are multe resurse, deşi vorbim de un handicap de aproape 10 CP faţă de coreeancă. Principalul motiv ţine de cuplul motor maxim, cel mai bun în această categorie. De altfel, japonezii au multe argumente în favoarea noului lor 1.6 i-DTEC, transpuse în funcţionarea cea mai agreabilă din acest test.

Nici motorul TDCi al lui Focus nu e mai prejos, având un răspuns foarte prompt şi privilegiind un stil mai dinamic de condus. În plus, pot spune că ambianţa auditivă e mai acceptabilă decât în celelalte maşini, chiar şi la ralanti, unde i-DTEC-ul lui Civic nu e prea ZEN.

În schimb, CDTi-ul de 1,7 litri al lui Opel Astra este permanent prezent în habitaclu, acceleraţiile şi reprizele nemenajându-ţi timpanele. Pe de altă parte, surplusul de circa 100 cmc al capacităţii cilindrice se reflectă în disponibilitatea lăudabilă a motorului la apăsarea acceleraţiei, dar numai la peste 2.000 rpm, impresia fiind că motorul are mai mult de 110 CP.

În ceea ce priveşte TDI-ul de 1,6 litri de pe Golf şi Leon, aproape în niciun moment nu ai dubii că puterea este de numai 105 CP. Şi asta deoarece motorul se simte mai leneş decât al concurenţilor de faţă, dar măcar s-a mai lucrat la capitolul silenţiozitate - mai mult în cazul lui Golf, pentru că Leon-ul e ceva mai ”guraliv”, dar nu aşa deranjant cum s-ar crede.

Un atu al acestui TDI este cuplul maxim, care se atinge mai jos decât la celelalte motoare, la 1.500 rpm, deci comportamentul în trafic urban e decent. În cazul Golfului testat aveam posibilitatea de selectare a modului de conducere, pe Sport motorul devenind mai vivace, fără ca diferenţa de consum faţă de modul ECO să fie majoră.

Păcat, însă, că vorbim doar de cinci trepte ale cutiei, ceea ce afectează serios nivelul performanţelor dinamice. Celelalte modele de faţă au şase trepte, care exploatează mult mai bine resursele propulsoarelor, mai ales în cazul lui Civic şi al lui Focus. Cee’d este foarte confortabil de condus datorită uşurinţei de manevrare a manetei, în timp ce Astra are curse mai lungi, neagreând stilul agresiv de schimbare. Maneta schimbătorului cere cea mai multă fermitate din partea şoferului în Golf, afectând puţin confortul general şi făcând Leon-ul să pară mai potrivit unui stil dinamic de conducere.

Vorbind însă de dinamism serios, se detaşează Civic şi Focus datorită comportamentului foarte bun pe traseele virajate. Ford fiind un specialist al trenului de rulare, era de aşteptat ca Focus să se ţină foarte bine în viraje, suspensia oferind un compromis excelent între confort şi stabilitate, iar roţile păstrând bine contactul cu solul.

Civic a ajuns la acelaşi nivel, plusând la capitolul reducerii zgomotelor de lucru ale suspensiei. În curbele rapide se dovedeşte chiar ceva mai entuziasmantă datorită unei direcţii cu o bună precizie, suficient de tare şi care oferă un feedback uşor mai bun decât la Focus.

Pe modelul de test KIA Cee’d se putea alege din trei moduri de setare a direcţiei: Confort, Normal şi Sport. Primul mod e indicat mai mult în oraş, iar modul Normal conferă mai multă siguranţă la vitezele mari la drum lung. Modul Sport necesită în mod clar mai mult efort din partea şoferului, fiind mai potrivit pentru un stil alert.

Totuşi, feedback-ul e slab, deoarece nu-ţi dai seama cât de tare intri în curbă sau care e conformaţia asfaltului, iar Cee’d nu e la nivelul senzaţiilor din Civic şi Focus. Cee’d subvirează mai mult decât Civic şi Focus, dar senzaţia de siguranţă este ridicată, iar confortul este privilegiat, doar pe denivelările mici şi dese maşina având puţin tendinţa să ţopăie.

Opel Astra este cea mai puţin dispusă dintre modelele de faţă să atingă limitele în viraje. Subvirează mai pronunţat, cuplul mare solicitând cam mult puntea faţă, în timp ce volanul cu un diametru mare preferă stilul calm, nu bruscările. Direcţia are o precizie normală, iar suspensia împreună cu sistemele electronice asigură o stabilitate corectă maşinii, Astra fiind îndreptată mai mult spre amortizarea confortabilă.

În mod ciudat, şi VW Golf sau Seat Leon sunt aproape la fel de confortabile, germanii realizând un mare pas înainte în acest domeniu. Compromisul dintre stabilitate şi confort este unul bun, Golful având un mic avans faţă de Leon, iar tendinţa de ţopăială pe denivelările mici şi dese e mai redusă decât în cazul lui Cee’d.

Direcţia e mai tare, în spirit german, iar precizia pe traiectorie e corectă, Leon fiind ceva mai comunicativ şi, prin urmare, mai plăcut de condus pe viraje, în timp ce Golful te izolează prea mult de calea de rulare, preferând accentuarea senzaţiei de siguranţă.

În ceea ce priveşte consumul, pe traseul mixt din testul ProMotor, cel mai bine s-a comportat Civic, japoneza indicând o valoare medie cu 0,5 litri/100 km mai mică decât a celorlalţi. Iar prin folosirea butonului ECO se pot obţine valori medii de numai 5 litri/100 km în regim urban.

 

TDCi-ul Focus-ului, deşi mai potent, a fost la fel de economic precum TDI-urile de pe Golf şi Leon, iar valorile cele mai mari (peste un litru la sută diferenţă faţă de Civic) le-au avut Cee’d şi Astra, adică motorul cel mai potent, respectiv cilindreea cea mai mare.

Preţurile, concluziile şi datele tehnice - PE PAGINA URMĂTOARE

Citeşte mai departe în pagina următoare »