TEST: Nissan Note, maşina care uita să consume combustibil

Nissan Note este genul de maşină care îţi poate transmite uşor mesaje mixte. Ca să o înţelegi mai bine, trebuie să stau cu ochii pe indicii subtile...

TEST: Nissan Note, maşina care uita să consume combustibil TEST: Nissan Note, maşina care uita să consume combustibil

Pachetul Tekna de pe Nissan Note de duce un pic cu gândul la cadre cu un turometru care urcă în reprize către linia roşie, întrerupte de cadre în care piciorul apasă acceleraţia în rafale scurte, iar pe fundal se aude rifful chitarei bas din incipitul dozei muzicale de instigare numită „Out of Control”, de la Rancid. Cât timp aştepţi să se downloadeze pe calculatorul tău Need For Speed Underground, poţi să asculţi şi restul pieselor care activează, în mod pavlovian, gamerul din tine.

Jocul alb-negru de la exterior, cu elemente care augmentează spiritul sportiv - de la jante, la spoilerul faţă sau la eleronul de pe spate - toate te duc cu gândul la ceva mic şi fâşneţ, o subcompactă mică şi rea care să muşte din asfalt la plecare. Apoi, afli că acest Nissan Note este diesel. Şi nu un diesel care să rupă din asfalt la plecarea de pe loc. Este acel diesel

Nu, încă nu este cazul să arunci cu pietre în el că este „doar un ricer” - o maşină care devine puternică doar în ochii privitorilor (şi mai ales ai proprietarului) prin împopoţonarea estetică cu elemente sportive. De fapt, s-ar putea, ca om normal la cap, să ţi se pară o idee foarte bună această strategie. În timp ce curioşii îi vor arunca priviri iscoditoare, tu vei putea să te lauzi că maşina ta uită, din când în când, să consume combustibil. Să trecem, aşadar, la povestirea mea.

S-a întâmplat într-o dimineaţă somnoroasă de toamnă. Mă întorceam de la aeroport, unde tocmai cărasem un coleg de birou. Soarele începea, uşor-uşor, să-şi facă simţită prezenţa luminoasă, iar tot ce voiam eu era să ajung acasă şi să mai dorm un pic. În pustietatea pe care o afişa DN1 în drum către intrarea în Bucureşti, am început să răsfoiesc instrumentarul de bord, ca să văd cât consumă, de fapt, subcompacta dCi de la Nissan. Îl preluasem în ziua anterioară şi, după o fâţâială prelungită prin micul Paris, computerul de bord îmi arăta o autonomie de 537 km/h. M-am gândit iniţial că poate era defect.

Am răsfoit până când am ajuns la ceea ce credeam că este consumul instant. Indica 0,0 l/100 km. Aveam circa 70 km/h, nu eram în vale, iar piciorul meu era „setat” într-o poziţie fixă pe pedala de acceleraţie. Am continuat să mă uit insistent la el secunde bune. Fix când mintea-mi somnoroasă a început să coreleze afişajul acesta cu informaţiile de autonomie din seara trecută - conchizând că amândouă sunt stricate - computerul de bord al lui Nissan Note a modificat numărul, de la 0,0 la 3,5, apoi la 4,1, apoi la 3,3. Apoi şi-a continuat jocul cifrelor, amintindu-şi că, de fapt, asta trebuie să facă tot timpul. 

Ştiu, la fel de bine ca tine, că un motor consumă combustibil imediat ce este adus la viaţă. Ştiu şi că nu este indicat să faci poze în timp ce te afli în spatele volanului unei maşini în mişcare. Ştiu şi că această experienţă nu demonstrează faptul că Nissan Note este economic, cel puţin nu mai mult decât o face cifra de consum mixt, obţinută la finalul testului - care s-a desfăşurat aproape integral în oraş, cu butonul ECO decuplat tot timpul. 

Am vrut doar să-ţi povestesc cum m-am împrietenit cu Nissan Note.

P.S.: pentru testul complet, poţi să arunci o privire aici, iar pentru detaliile tehnice şi preţ, click aici.