O sticlă de apă uitată în mașină în timpul unei zile caniculare poate fi expusă unor temperaturi mult mai ridicate decât cele înregistrate la exterior. Căldura și lumina directă a soarelui pot accelera migrarea anumitor substanțe din plastic în apă, iar în cazul sticlelor deja deschise apare și problema dezvoltării bacteriilor.
Informațiile prezentate de Mediafax, pe baza unei analize publicate de Il Post, arată însă că nu există o regulă potrivit căreia apa devine automat periculoasă după un anumit număr de ore. Temperatura, durata expunerii, tipul recipientului și poziția acestuia în mașină sunt factori importanți.
Majoritatea sticlelor pentru apă sunt realizate din PET, polietilen tereftalat. La temperaturi ridicate, căldura poate favoriza migrarea unor substanțe folosite în procesul de fabricație. Printre cele analizate se numără antimoniul, utilizat drept catalizator la producerea PET.
Un studiu citat de sursă a estimat că nivelul de antimoniu ar putea depăși limita considerată sigură în SUA după 176 de zile la 60°C, 12 zile la 70°C și două zile la 80°C. Datele nu indică faptul că apa uitată câteva ore în automobil devine automat toxică, ci evidențiază importanța combinației dintre temperatură și durata expunerii.
Expunerea directă la radiația solară poate favoriza foto-oxidarea PET-ului. Procesul poate contribui la migrarea unor substanțe și la formarea altor compuși prin degradarea materialului. Pot apărea inclusiv microplastice și nanoplastice, deși Organizația Mondială a Sănătății consideră că dovezile disponibile nu permit încă evaluarea cu certitudine a riscului acestora pentru sănătate.
Poziția sticlei contează. Un recipient păstrat în portbagaj și ferit de razele soarelui este expus unor condiții diferite față de unul lăsat pe bord. De asemenea, simpla răcire ulterioară a apei nu inversează migrarea substanțelor care s-a produs deja.
Pentru o sticlă desfăcută intervine o problemă suplimentară. Atunci când o persoană bea direct din recipient, bacteriile din cavitatea bucală ajung în apă, iar temperaturile ridicate pot favoriza multiplicarea acestora.
Un studiu din 2005, în care apa din sticle folosite a fost păstrată timp de 48 de ore la 37°C, a constatat o creștere de peste 40.000 de ori a numărului coloniilor bacteriene. Asta nu înseamnă că toate bacteriile identificate erau periculoase, dar rezultatul arată de ce păstrarea îndelungată la cald a unei sticle deja utilizate nu este recomandată.
Introducerea sticlei în frigider sau congelator nu elimină substanțele care au migrat deja din plastic. Nici fierberea nu reprezintă o metodă de eliminare a acestora și poate chiar concentra anumiți compuși prin evaporarea unei părți din apă.
Pentru șoferi, recomandarea practică este simplă: sticlele din plastic nu ar trebui păstrate perioade lungi într-o mașină încinsă și mai ales în lumina directă a soarelui. Pentru călătorii lungi poate fi folosit un recipient reutilizabil, depozitat într-o zonă cât mai bine protejată de căldură. O sticlă uitată câteva ore în automobil nu trebuie privită automat drept o sursă de intoxicație, însă expunerea prelungită la temperaturi extreme justifică prudență.