Poluarea justifică într-un fel taxele. Dar taxarea nu rezolvă nicidecum poluarea

Pe internet veţi găsi foarte mulţi specialişti care avertizează asupra implicaţiilor grave pe care efectul de seră le are asupra creşterii temperaturii globale, precum şi problemele care apar cu subţierea stratului de ozon din cauza poluării. În parte, chestiuni reale, bazate pe ipoteze concrete.

Dar, din nou, se omit cu bună ştiinţă păreri ale altor specialişti, care arată că temperatura oricum creşte şi fără aportul poluării umane sau că stratul de ozon se reface în unele locuri, fără a fi aşa de mult influenţat de polarea generală.

Suntem pe un teritoriu volatil, în care dovezile existente sunt suficiente, iar o dezbatere publică reală şi concludentă nu prea are cum să aibă loc. Cam cum s-a întâmplat şi cu dezbaterea publică privind actualul timbru de mediu…

Cum văd constructorii auto aportul diverselor industrii la emisiile totale de CO2

Autorităţile, însă, ocolesc informaţiile despre adevăratele probleme pe care le pune poluarea industrială şi a transporturilor. Pentru că arderea combustibililor, fie că vorbim de cărbuni, petrol sau gaze, înseamnă şi alte emisii nocive, nu doar de dioxid de carbon.

Mulţi cred că deja sunteţi obişnuit cu termenul ”smog”, acea pătură gri care se observă deasupra oraşelor aglomerate şi care e cauzată, în mare parte, de acumularea în atmosferă a gazelor de eşapament a maşinilor. Smogul e format din monoxid de azot (NO) şi dioxid de azot (NO2), compuşi organici volatili, particule, monoxid de carbon (CO) şi lista ar putea continua.

Evident, şi CO2 contribuie la formarea smogului. Dar CO2 influenţează sănătatea umană mai puţin decât o fac celelalte noxe mai sus amintite, care sunt răspunzătoare de boli mergând de la cele de piele şi de plămâni până la cancer sau afectarea creierului. Vă las ”plăcerea” să descoperiţi singuri efectele (informându-vă, nu pe propria piele!).

Ce vă spune această imagine?

Încerc să rezum cât mai simplu ideea acestor noxe printr-o imagine: o mamă cu un bebeluş în cărucior, la promenadă prin oraş. Oare gazele de eşapament, care se ridică în văzduh după ce ies din evacuările maşinilor, în plămânii cui vor ajunge prima oară? Plămânii plăpânzi ai bebeluşului, plămâni care sunt în dezvoltare şi care sunt de nenumărate ori mai sensibili decât ai mamei. E o imagine suficientă?

Asta înseamnă, de fapt, poluarea auto: afectarea directă şi, de multe ori, iremediabilă a sănătăţii umane, în special în zonele aglomerate urbane. Unde concentraţia excesivă de elemente poluante are efecte mult mai mari şi în timp mult mai scurt decât efectul de seră.

În unele metropole, cum e Londra, tocmai de aceea s-a şi instituit o ”taxă de congestie”, pentru a reduce pe cât posibil eliminarea unor cantităţi mari de noxe (care INCLUD şi emisiile de CO2, nu sunt DOAR CO2). Din păcate, modalitatea de aplicare ia în considerare exclusiv emisiile CO2, deşi, în realitate, cele mai nocive în trafic urban sunt motoarele diesel, din cauza particulelor de fum (ppt sau PM).

Taxa de congestie – o idee care pare bună, dar…

La fel şi cu timbrul de mediu: este frecţie la picior de lemn dacă ne gândim la taxarea poluării. Nu elimină, nu reduce şi nu influenţează efectele nocive ale poluării din aglomerările urbane (mai ales în noua formulă, care e mult mai blândă cu vechiturile poluante…).

Deci orice discuţie despre diversele taxe sau impozite pe poluare porneşte de la premise greşite, deoarece nu ia în considerare adevăratul pericol. Suntem ameninţaţi cu paralela improbabilă a ”cuptorului cu microunde”, dar autorităţile tac mâlc dacă le ofer imaginea de mai devreme a mamei cu bebeluşul la promenadă în aglomeraţia urbană…

Şi aici intervine soluţia maşinilor electrice. Acuzate pe nedrept de mulţi, cărora le răspund PE PAGINA URMĂTOARE

Pagini: 1 2 3 4