Test cu o maşină care a urcat dubios de mult pe scara valorii

Autor: Alexandru Banu acum 5 ani MASINI NOI

Cât de mult poţi să fii impresionat de un Hyundai? E un Hyundai, nu?! Adică … e BMW, sau ce?! Asta e în capul tuturor când le spui de un Hyundai. Sau aruncă vina pe tine pentru că tu conduci Logan şi că e normal să fii dat pe spate de Hyundai prin comparaţia cu ceva inferior. Lucrurile nu stau aşa, băieţi. Dacă nu aţi condus până acum un Hyundai – sau, hai să vă dăm un pic de dreptate şi să spunem noile Hyundai – uri – ar trebui să o faceţi. Pentru o convingere personală şi pentru o eventuală decizie de cumpărare în favoarea voastră. E foarte nasol când dai 2 lei pe ceva şi vezi că dincolo au ceva aceeaşi calitate, dar la jumătate de preţ.

i30 ne-a promis de la lansare o surpriză. Am văzut că arată bine-bine. Nu nemaivăzut, dar cu un loc garantat 100% lângă maşinile premium. Fără cel mai mic dezavantaj pentru maşină sau cea mai mică ruşine pentru tine. Coreenii au fost cuminţi şi ponderaţi la design, nu s-au aruncat la artificii şi tocmai d’asta le-a ieşit ceva corect şi “pe” trend.

Hyundai i30 e solid, simţi asta de când închizi uşile. Sunt grele şi trebuie să le dai un vânt hotărât ca să le închizi. Ăsta e pentru noi un semn de rezistenţă.

Înăuntru e simplu şi elegant, e construit pe regula mereu câştigătoare KISS (keep it simple, stupid). Totul e la-ndemână, totul e unde trebuie, fără lucruri dezarmonizate de dragul design-ului eşuat. Ne-a uimit poziţia joasă a scaunului şoferului. Poţi să cobori pe asfalt cu el şi asta e excepţional. Cinci stele pentru confort aici. În rest nu sunt de specificat lucruri. i30 are ca orice vechicol de ultimă generaţie, toate gadget-urile posibile şi te conectezi uşor via touchscreen.

În test am avut motorul turbo de 1.4 litri şi 140 de cai cu o cutie automată cu 7 viteze şi dublu ambreiaj. E deja o prescripţie premium pe care până acum o aveam la producţiile germane. Ei, bine, Hyundai le are şi nu doar ca să le aibă. Se simt şi funcţionează ca pe o nemţoaică. Ştim, ştim, suntem exageraţi şi avem interes să ne dea Hyundai maşini la teste pe weekend. Până să ne contraziceţi, noi am testat maşina. După ce o veţi testa şi voi, atunci aveţi dreptul să comentaţi.

Maşina are un răspuns al acceleraţiei extraordinar, iar cutia schimbă superb de rapid. Pe retrogradare sunt, într-adevăr, nişte mici lag-uri care în consecinţa unei frâne brutală dau un disconfort lejer, însă numai până îi înveţi ritmul şi micile toane. După câteva sute de km, eşti expert şi o ai aşa cum te-a învăţat. O manevrezi excelent, fprp hâc-uri şi tuse, şi rar îţi stă ceva în faţă.

Ce ne place atât de mult la Hyundai şi am constatat şi în alte teste de câţiva ani, încoace, e că se conduce de parcă ai fi în imponderabilitate. i30 pur şi simplu parcă pluteşte şi-ţi dă ceva din solemnitatea filmului Gravity. Este antifonată atât de bine că nu auzi motorul decât cînd îl calci rău pe coadă.  Ajungi foarte uşor sus în ture cu ea, turbina asistă rafinat şi dens procesul şi de cele mai multe ori eşti uluit că ai depăşit mult prag de viteză legală.   

Acest echilibru motor-cutie ar fi un păcat fără un şasiu unul-cu-maşina şi fără o direcţie hotărâtă. Cu preconcepţia că suntem într-o maşină mai ieftină decât cele premium, am avut tendinţa să bruscăm volanul ca să fim siguri că luăm virajul suficient. A fost prima şi singura oară când ne-am speriat în test. Pentru că maşina a muşcat curba cu sânge, instantaneu şi ferm. Bravo, Hyundai! Ăsta a fost capitolul la care ne-a dovedit cât de mult au evoluat mărcile asiatice cu tradiţie. E clar că oamenii vor să aceeadă în prima ligă şi sunt la un pas de ea.

Consumul este unul din segmentele de test la care o să lăudăm Hyundai în contextul unui drum la care nu am menajat maşina şi nu am mers “la consum”. Am făcut 850 de km cu aproape 70 de litri. Undeva la 8.7 litri / 100 km ne-a arătat bordul.

Avem verdict FB şi despre dotările de siguranţă standard pe orice i30. Faza lungă se stinge automat când sesizează faruri pe contrasens şi o face perfect la timp. Frâna de urgenţă se activează imediat cum senzorii şi radarele apreciază că maşina din faţă a pus frână brusc, iar alerta şi corectarea ţinutei de drum la depăşirea marcajelor e la fel de eficientă.

Ce nu am testat? Padelele din spatele volanului pentru schimbul treptelor pentru că ştim – din auzite – că doar la Ferrari şi Lamborghini au un rost. În rest, sunt o joacă simpatică pentru impresionarea pasagerilor. Că tot suntem la întrebări. Câte stele merită maşina asta dintr-un total de 5 în clasa ei? Ok, hai să zicem 4 stele şi jumătate ca să evităm supraaprecierea specifică primului contact. Concluzia finală? Hyundai e pe un drum foarte bun pentru 2017 şi are tot ce-i trebuie ca să câştige un comparativ la orice oră cu maşini din categoria maşini de volum. Modelul testat de noi cu toate minunile din dotare costă 19.500 EUR.   

TEST HYUNDAI i30 (FIŞĂ TEHNICĂ ŞI GALERIE FOTO)

BROŞURĂ OFICIALĂ

 

 




Comentarii
Inchide