Piața auto pare împărțită între zeci de constructori care se luptă pentru fiecare client. În realitate, multe dintre mărcile cunoscute aparțin doar câtorva grupuri internaționale. O analiză publicată de Motor1 prezintă cine deține, de fapt, marile mărci auto și ce companii controlează aproape întreaga industrie.
În spatele sutelor de modele și mărci de mașini disponibile astăzi pe piață se află, în realitate, doar aproximativ 20 de mari producători.
Un automobil accesibil poate avea același proprietar cu un SUV de lux sau chiar cu un producător de supercaruri.
Volkswagen, Stellantis și Geely controlează unele dintre cele mai mari portofolii din industrie. Alte companii, precum Toyota, BMW sau Renault, au ales să gestioneze mai puține mărci. Există ănsă și constructori celebri care au rămas independenți.
Cel mai mare portofoliu european îi aparține grupului Stellantis. Compania s-a format în urma fuziunii dintre Fiat Chrysler Automobiles și grupul francez PSA. Sub aceeași umbrelă se află Abarth, Alfa Romeo, Chrysler, Citroen, Dodge, DS Automobiles, Fiat, Jeep, Lancia, Maserati, Opel, Peugeot, Ram și Vauxhall.
Grupul Volkswagen are un portofoliu ceva mai restrâns, dar reunește unele dintre cele mai puternice nume din industrie. Compania germană controlează Volkswagen, Skoda, SEAT, Cupra, Audi, Bentley, Lamborghini și Porsche, precum și marca americană Scout.
În structura oficială a grupului apare și divizia Volkswagen Vehicule Comerciale, iar Ducati este inclusă în zona de mobilitate și performanță.
Mărcile sunt împărțite în grupuri interne pentru a putea folosi mai eficient aceleași platforme, motoare și componente.
Pentru șoferii din România, una dintre cele mai importante legături este cea dintre Dacia și Renault. Constructorul de la Mioveni face parte din Renault Group, alături de Renault, Alpine și divizia de servicii Mobilize. Dacia păstrează o identitate distinctă și propriul stil de dezvoltare, însă beneficiază de platformele, motoarele și tehnologia grupului francez.
Această strategie a permis mărcii românești să lanseze modele mai mari și mai bine echipate, fără să abandoneze complet poziționarea accesibilă.

Un alt conglomerat auto este grupul chinez Geely. Acesta are participații sau controlează mărci precum Geely, Volvo, Polestar, Lotus, Zeekr, Lynk & Co, LEVC și Farizon.
Geely deține și jumătate din Smart, cealaltă jumătate fiind controlată de Mercedes-Benz. Astfel, mașini care par să provină din lumi complet diferite pot utiliza tehnologii, platforme sau componente dezvoltate în cadrul aceluiași ecosistem.
BMW Group controlează trei mărci principale: BMW, Mini și Rolls-Royce. Chiar dacă modelele Rolls-Royce sunt construite și comercializate separat, marca britanică de lux aparține companiei germane încă de la începutul anilor 2000.
Mercedes-Benz are un portofoliu mai simplu și controlează marca proprie. În plus, după cum am precizat mai sus, deține și 50% din Smart, în parteneriat cu Geely.
În schimb, Bugatti și Rimac sunt reunite în compania Bugatti Rimac, după reorganizarea fostei structuri controlate de Volkswagen. Retragerea Porsche din acest proiect a însemnat că Bugatti nu mai face parte direct din Grupul Volkswagen.
În Japonia, Toyota Motor Corporation deține Toyota, Lexus, Daihatsu și Hino. Honda controlează mărcile Honda și Acura, iar Nissan deține Nissan și Infiniti.
Mazda, Subaru, Mitsubishi și Suzuki sunt prezentate drept constructori independenți, chiar dacă există diferite alianțe și participații încrucișate între companiile japoneze.
În Coreea de Sud, Hyundai Motor Group controlează Hyundai, Kia și Genesis.
Nu toate mărcile importante sunt controlate de conglomerate uriașe. Ferrari funcționează ca producător independent, după separarea de grupul Fiat Chrysler.
Tesla este, de asemenea, independentă și nu aparține unui constructor auto tradițional. În aceeași categorie sunt incluse Rivian, Lucid, Aston Martin, Koenigsegg, Pagani, Ineos, Morgan și Gordon Murray Automotive.
Totuși, independența nu înseamnă că aceste companii nu au investitori exteni sau parteneriate tehnologice. Diferența este că ele nu sunt integrate complet în structura unui mare grup auto care să le controleze activitatea.