Industria auto se poate îndrepta spre o nouă criză, din cauza conflictului din Iran. Printr-o singură strâmtoare trec 20 de milioane de barili de petrol zilnic

Tensiunile tot mai mari din jurul Iranului perturbă rutele maritime din Golf și amenință producția auto, carburanții și aprovizionarea cu piese de schimb la nivel mondial. Publicația britanică AMS titrează că printr-o singură strâmtoare, care este acum blocată, circulă 20 de milioane de barili de petrol brut în fiecare zi.

Publicația titrează că închiderea Strâmtorii Ormuz poate provoca creșterea costurilor energiei, rute maritime întrerupte și perturbări ale producției și lanțului de aprovizionare care ar putea dura până în vara anului 2026. Până sâmbătă seara târziu, traficul naval prin strâmtoare scăzuse cu aproximativ 70%.

Importanța strâmtorii Ormuz pentru industria auto globală

Unii directori din industria auto consideră că închiderea unei strâmtori nu este așa de importantă. Iranul deține una dintre cele mai bogate resurse petroliere, iar petrolul curge prin conducte și ajunge la rafinării. Totuși, din cauza conflictului, prețul barilului poate trece de 100 de dolari, creștere care va fi resimțită și de șoferi la pompă.

AMS susține că închiderea strâmtorii reprezintă una dintre cele mai importante constrângeri fizice asupra economiei industriale, iar perturbarea acesteia se resimte în carnetele de comenzi, facturile de energie și programele de transport ale producătorilor.

Strâmtoarea Ormuz gestionează aproximativ 20% din aprovizionarea zilnică cu petrol a lumii și, mai ales, 22% din exporturile globale de gaz natural lichefiat, aproape toate provenind din Qatar. Aproximativ 20 de milioane de barili de țiței și produse petroliere tranzitează zilnic această cale navigabilă, deservind Arabia Saudită, Irak, Kuweit, Emiratele Arabe Unite și Iranul.

Conflictul armat a afectat și Aramco, unul dintre cei mai mari producători de carburant din lume, sponsorul echipei de Formula 1 Aston Martin și furnizorul de carburant pentru Dacia. Rafinăria Ras Tanura este amplasată pe coasta Golfului și are o capacitate de procesare de aproximativ 550.000 de barili pe zi. Pe lângă rafinare, complexul include un terminal major de export pentru țițeiul saudit.

Plasticul, unul dintre cele mai transportate elemente prin Ormuz

Un vehicul modern conține aproximativ 150-200 de kilograme de componente din plastic. Tablourile de bord, panourile ușilor, barele de protecție, cablajele, garniturile și sistemele de fluide sunt aproape în totalitate de origine petrochimică.

Pentru un producător care fabrică câteva sute de mii de vehicule pe an, o creștere de până la 25% a prețurilor materiilor prime reprezintă zeci de milioane de dolari în costuri suplimentare de producție, cu o capacitate limitată de a le transfera consumatorilor care se confruntă deja cu presiunea inflaționistă.

Nici cauciucul nu scapă de aceste creșteri de prețuri. Deși cultivarea cauciucului este mai îndepărtată de Golful Persic, cauciucul sintetic, care este dominant în producția de anvelope, este un derivat al petrolului, iar orice șoc susținut al prețului petrolului se răsfrânge asupra prețului cauciucului sintetic.

„Nimic nu va mai tranzita Strâmtoarea Ormuz… adică petrolul și gazul natural lichefiat… vor fi oprite, iar transportul global de containere care tranzitează regiunea va fi întârziat și deviat”, spune Marco Forgione, director general al unei firme de export și comerț internațional.

Producătorii asiatici sunt cei mai afectați

Pentru lanțurile de aprovizionare cu piese auto, poziționarea geografia are o importanță enormă. Jebel Ali, din Dubai, este unul dintre principalele centre mondiale de distribuție auto din Orientul Mijlociu și Asia de Sud și gestionează milioane de vehicule și componente în fiecare an. În momentul începuturilor atacului, acesta a suferit o întrerupere temporară după ce resturile căzute în urma unei interceptări aeriene au provocat un incendiu la unul dintre danele sale.

Uitându-ne spre producătorii asiatici, putem să luăm exemplu Japonia. Țara importă aproximativ 90% din țițeiul său, iar o proporție substanțială din acest volum tranzitează strâmtoarea. Toyota, Honda și Nissan, care produc împreună zeci de milioane de vehicule anual în Japonia și în rețelele lor globale, se confruntă cu expunerea directă la șocurile prețurilor la energie care comprimă marjele la fiecare verigă a lanțurilor lor de aprovizionare.

Ca soluții pentru evitarea Strâmtorii Ormuz, transportatorii pot accesa Capul Bunei Speranțe, dar cu un cost ridicat. Redirecționarea adaugă până la 14 zile în plus pentru transport, ceea ce înseamnă costuri mai mari de transport și, într-un final, prețuri mai mari pentru consumatori, fie că vorbim de alimentarea cu carburant sau achiziția unei mașini noi.