Am testat Mitsubishi Outlander PHEV. Propunere eco-viabilă

Autor: Oraan Mărculescu acum 6 ani Test drive

Capitolul dinamică este de foarte multe ori neglijat când vorbim de maşini electrice şi hibride: ideea preconcepută spune că sunt maşini pentru ecologişti lenţi, deci nu e cazul de pretenţii de sportivitate. Lucrurile, însă, nu stau chiar aşa, mai ales când vorbim de un avantaj conex al plasării bateriilor în podea: coborârea centrului de greutate.

Având un centru de greutate mai coborât, Outlander PHEV devine un SUV cu o stabilitate clar mai bună decât a unui Outlander obişnuit, cu motor termic. În general, un astfel de SUV are un ruliu clar mai pronunţat decât al unei berline, din cauza gardei la sol mai mare şi a gabaritului mai impozant, care înseamnă o inerţie mai mare la evitarea obstacolelor, de exemplu.

Nu e doar primul SUV 4×4 plug-in hybrid, ci şi unul curios de manevrabil şi uşor de condus în ritm alert

 

În timpul probei de mers agresiv, am realizat că Outlander PHEV îl scapă cu brio de temeri pe cel de la volan, manevrele bruşte având un efect mai mic decât mă aşteptam asupra stabilităţii. Chiar dacă garda la sol a acestui SUV plug-in hybrid este de 190 mm, în virajele strânse Outlander PHEV stă foarte bine pe traiectorie, iar electronica gestionează totul foarte eficient.

În orice moment, m-am simţit în siguranţă – sentiment întâlnit în cazul foarte puţinor SUV-uri. E adevărat, direcţia e destul de moale, fără un feedback demn de o maşină gândită pentru a fi condusă sportiv, dar, în rest, Outlander PHEV este peste aşteptări din punct de vedere al stabilităţii şi manevrabilităţii la viteză mare, pe drumuri virajate.

Apoi nu poate fi trecută cu vederea eficienţa motoarelor electrice. Demarajele până la 60-70 km/h sunt puternice, aproape la nivelul unui SUV de 300 CP, atâta doar că zumzetul electric şi sunetul ciudat al turării motorului termic mai scad din senzaţia de maşină sport. Şi reprizele la viteze mari sunt de la bune în sus. Adică, pentru o maşină care nu a fost gândită pentru sportivi, Outlander PHEV e cam performantă…

Când motoarele electrice funcţionează, Outlander PHEV e surprinzător de sprinten

 

Paradoxal, tocmai acest potenţial devine la un moment dat deranjant – în ciuda masei mari, de aproape 1.900 kg la gol (circa 400 kg suplimentar faţă de un Outlander obişnuit), maşina e foarte sprintenă şi, de cele mai multe ori, tinzi să depăşeşti 60-70 km/h fără să-ţi dai seama, ceea ce face motorul termic să intre în acţiune ca motor de tracţiune (în modul hibrid).

Aşa încât, dacă te laşi prins în ”mrejele” performanţei dinamice, capitolul consum va creşte simţitor. E unul dintre motivele pentru care am recomandat folosirea limitatorului de viteză la 65 km/h – trebuie să te cam forţezi să fii cuminte la volanul unui Outlander PHEV, pentru că, altfel, sistemul hibrid sacrifică eficienţa consumului în favoarea eficienţei dinamice.

Atenţie, însă: această eficienţă e valabilă doar când funcţionează şi (sau doar) motoarele electrice. Singur, motorul termic nu reuşeşte să facă faţă unui regim mai alert, dar, în combinaţie cu motoarele electrice (deci dacă există suficient curent în baterie), devine un concurent de temut pentru motoarele unor SUV-uri mai performante.

Păcăleală garantată: padelele nu schimbă trepte de viteză. Ci moduri B, de recuperare a energiei la frânare

 

O remarcă la adresa padelelor de pe volan: nu sunt pentru schimbarea treptelor de viteză (cutia de viteze are o singură treaptă…). De la padele se poate alege una dintre poziţiile funcţiei B (”Braking”), de recuperare a energiei la frânare. În B0, maşina este lăsată ”să curgă” din inerţie, fără a se recupera energia la decelerare, iar în B5 sistemul hibrid foloseşte la maximum încetinirea maşinii.

Personal, consider B3 varianta optimă, dar e adevărat că B5 e recomandabil când se coboară pante lungi (având şi rol de frână de motor, siguranţa e şi ea mai bună). În rest, mi se pare inutil să mai încerci să alegi unul dintre celelalte moduri, dar poate că totul ţine de obişnuinţa cu răspunsul maşinii.

Aş vrea ca inginerii japonezi să permită moduri personalizate, în care utilizatorul să-şi seteze anumiţi parametri după preferinţe. De exemplu, mi s-a părut enervant că, de fiecare dată când reporneam motorul, trebuia să selectez iar ECO MODE, să aleg B3 şi să setez limitatorul de viteză la 65 km/h. Pentru că această combinaţie mi s-a părut optimă. Ar fi fost mult mai simplu cu un mod personalizat…

Mda… Dacă există şi o rută ocolitoare fără aşa de multe hârtoape, e mai bine ca Outlander PHEV să o ia pe acolo. Nu pe aici, unde e mai riscant pentru ”chestiile” de sub maşină

 

Nu în ultimul rând, să nu uităm că vorbim, totuşi, de un SUV care, în variantele de motorizare convenţionale, prezintă caracteristici offroad interesante. În cazul lui Outlander PHEV, nu recomand aventurile pe drumuri cu prea multe obstacole. Chiar dacă garda la sol e de 190 mm, să nu uităm că maşina duce ”în burtă” nişte baterii mai sensibile la zdruncinături.

În teorie, bateriile sunt protejate de un scut solid din oţel, iar, în cazul că se deteriorează ceva, Mitsubishi România asigură reparaţia şi înlocuirea oricărei componente chiar în România. În practică, însă, e recomandabil ca, dacă, totuşi, se iese hai-hui prin natură, acest lucru să se facă în condiţii de atenţie sporită şi viteză redusă.

E adevărat că Outlander PHEV se poate aventura mai temerar decât orice altă maşină hibridă sau electrică a momentului. Dar e la fel de adevărat că Outlander PHEV are capacităţi de trecere mai limitate, iar masa mare şi prezenţa bateriilor în podea nu-l recomandă aventurilor. E pur şi simplu un SUV eco surprinzător de performant şi manevrabil pe şosea, dar care impune destule reţineri în afara asfaltului.

Ăsta e un preview al sistemelor 4×4 de pe SUV-urile viitorului…

 

În ce priveşte sistemul de tracţiune integrală, nu vorbim nicidecum de vreun cardan sau diferenţial blocabil. Pur şi simplu, cele două punţi sunt gestionate separat de calculatorul central, iar la apăsarea butonului 4WD, calculatorul comandă celor două motoare să funcţioneze concomitent, pentru a se evita pierderea aderenţei.

Adică acel buton ar trebui să îţi confere o încredere mai mare când e vorba de asfalt alunecos (fie de la zăpadă, fie de la noroi). Însă eu cred că butonul ăsta nu face altceva decât să prefigureze noile sisteme ”patru-ori-patru” de pe SUV-urile viitorului. Pur şi simplu e un sistem mai simplu, mai ieftin şi cu mai puţine componente fizice, de la care clienţii nu vor avea pretenţii de capacităţi extraordinare în offroad. Ci doar cerinţe de mers la iarbă verde…

Mersul la ”iarbă verde” nu înseamnă neapărat ca totul în jur să fie verde…

 

Una peste alta, pe lângă bunele caracteristici ţinând de consumul de combustibil şi de posibilitatea de a merge strict electric, Outlander plusează şi cu un comportament rutier foarte sănătos. Ceea ce ar trebui luat în considerare dacă vorbim de buget – PE ULTIMA PAGINĂ

Pagini: 1 2 3 4 5



Comentarii
Inchide