Motorul de 1,4 litri si 101 CP de pe Aveo este pe hârtie cel mai modern, cu distribuţie şi admisie variabile şi injecţie indirectă. Silenţios şi relativ econom, propulsorul este puternic penalizat de cutia de viteze imprecisă şi treptele foarte lungi, care deşi favorizează consumul, nu ajută acceleraţiile. Foarte bine echilibrat, atunci când este pornit, singurul lucru care te asigură de funcţionarea lui este turometrul şi o uşoară vibraţie în schimbătorul de viteze.
Ambreiajul are o rezistenţă mică la folosire, direcţia fiind uşor de acţionat, dar relativ imprecisă. La acceleraţiile de peste 3500 rpm sistemul de evacuare e creat să-şi facă simţită prezenţa în habitaclu, cu un sunet placut. Ţinuta de drum este una îndreptată spre confort, frânarea fiind bună, cu păstrarea traiectoriei dorite, chiar dacă maşina tinde să intre în balans şi să dea o uşoară senzaţie de nesiguranţă.
Trenul de rulare este punctul forte al Fabiei, direcţia fiind cea mai fermă, în timp ce frânarea este puternică, fără ca ABS-ul să intervină excesiv aşa cum se întâmple la celelalte două modele. Este adevarat însă, că modelul ceh era echipat cu pneuri Bridgestone Turanza, incomparabil mai bune comparativ cu Michelin Energy regăsite pe Sandero (care apropo sunt realizatre în România) şi Hankook-urile de pe Aveo.
Deşi suspensia pare puţin mai fermă comparativ cu Logan, ruliul este încă prezent, iar direcţia a rămas la fel de imprecisă. Maşina este îndreptată clar spre confort, fără a avea nici cea mai mică pretenţie de sportivitate.
Un aspect interesant este faptul că maşinile în regim de test au consumat sensibil la fel, în ciuda faptului că cel puţin din punct de vedere al informaţiilor oficiale Sandero este mult mai gurmand cu arderea combustibilui.