Gâlceava citadină: Dacia Sandero Orange, Suzuki Swift, Hyundai i20

În ultimii ani, lupta maşinilor din clasa mică a devenit acerbă, aproape pe nesimţite, totul întâmplându-se odată cu mărirea numărului de maşini din aglomeraţiile urbane şi reducerea locurilor de parcare.

Gâlceava citadină: Dacia Sandero Orange, Suzuki Swift, Hyundai i20 Gâlceava citadină: Dacia Sandero Orange, Suzuki Swift, Hyundai i20

ProMotor a pus faţă-n faţă trei concurente din această categorie, şi anume: Dacia Sandero Orange, Suzuki Swift şi Hyundai i20. Toate trei având propulsor de aceeaşi cilindree: 1,2 litri. Ideal ar fi fost ca toate trei să beneficieze de acelaşi nivel de echipare, şi anume, cel de bază, dar cum lucrurile nu pot fi niciodată simple, în mod evident că maşinile au dispus de nivele mai mult sau mai puţin bogate.

Dar până la discuţia despre interioare, să vedem ce ne oferă din punct de vedere al exteriorului. În mod evident, acest capitol este foarte subiectiv, totul rezumându-se la gusturi. Dacă ar fi să înpărţim sau să formăm un top, am putea să ne gândim la unul al aerului dinamic pe care-l inspiră cele trei maşini.

Aşadar, am avea Suzuki Swift, cu look-ul cel mai dinamic datorită elementelor aerodinamice adăugate. Vorbim despre spoilere, eleroane şi praguri, elemente care, categoric, aduc un aport mare aerului dinamic, sau mai bine spus conferă o imagine sportivă. Elementele, după cum bine credeţi, nu vin standard, ele fiind opţionale. Din păcate aplicarea acestora pe caroserie nu este tocmai una de o precizie foarte mare. Opţionalele sunt suprapuse pe elementele de caroserie standard, zonele de trecere fiind destul de vizibile. Aşadar pentru prelungirea barei faţă costul se ridică la 160 de euro fără TVA, iar pentru bara spate mai trebuie scos din buzunar 158 de euro fără TVA. Pragurile au un cost de 161 de euro fără TVA, iar eleronul prezent pe modelul de test are un preţ de achiziţie de 125 de euro fără TVA.


Pe locul al doilea, din punct de verede al imaginii dinamice, putem să o clasăm pe Dacia Sandero, graţie elementelor de design disponibile pentru ediţia limitată Orange. În partea frontală se disting blocurile optice de culoare negră şi desenele de pe montanţi. Imaginea "feminină" este asigurată de fluturele de pe haion.


Designul lui Hyundai i20 este poate cel mai feminim dintre cele trei maşini testate de ProMotor, deci nu putem vorbi despre unul dinamic. Este foarte clar pentru toată lumea că acest model este destinat, cu preponderenţă, sexului frumos. Pentru a demonstra acest lucru, vă rugăm să observaţi multitudinea de linii curbe ale caroseriei, precum grila radiatorului sau forma blocurilor optice faţă.

Chiar dacă vorbim despre nişte maşini care au un preţ de achiziţie relativ redus, "bătălia" pentru o paletă cât mai mare de dotări şi materiale de calitate păstrând totuşi un cost mic este foarte crâncenă.

Suzuki Swift propune un post de conducere mai orientat către şofer faţă de celelalte două concurente. Cu o consolă centrală lungă, în comparaţie cu Sandero şi i20, se face o demarcaţie foarte bună o postului de conducere şi locul pasagerului din dreapta. Astfel, comenzile şi întreg ansamblul de instrumente "îmbracă" mai bine şoferul, aproape comparabil cu o maşină din clasele superioare. Trebuie subliniat că nu ne referim la dotările disponibile pe maşina de test. În cazul Swift-ului, vorbim despre dotarea de top a producătorului japonez disponibilă pe piaţa din România. Vorbim pur şi simplu despre ergonomia oferită, care este la cote ridicate, chiar dacă maşina în cauză este din clasa mică.

În cazul modelului autohton şi cel coreean, habitaclul este gândit în tiparele clasei mici, adică cele două locuri din faţă sunt delimitate, dar poziţia mai înaltă la volan creează impresia de, hai să-i spunem, spaţiu comun. În ambele cazuri, ergonomia nu este lăsată la voia întâmplării. Diferenţe, însă, sunt. Hyundai i20 prezinţă un bord cu forme rotunjite, ducând mai departe designul exterior, în timp ce Dacia Sandero vine cu forme ceva mai drepte.

În cazul celor trei modele, calitatea materialelor care îmbracă habitaculul, sunt cam la acelaşi nivel, totuşi vorbim despre nişte maşini cu preţuri de achiziţie nu foarte mari, deci undeva trebuie să se facă anumite "sacrificii". Plasticul nu este unul neplăcut la atingere. Cei care s-au ocupat de interioare au reuşit să ofere un compromis bun între costuri şi calitate.

Citeşte mai departe în pagina următoare »