DEJA UN TREND: propulsia hibridă-electrică

Autor: Oraan Mărculescu acum 7 ani Dosar & Analize

Modurile principiale de transmitere a puterii la roţi la maşinile hibride-electrice

Funcţionare simultană motor termic şi motor electric – când este nevoie de cât mai multe resurse, de obicei la viteze mari sau la demaraje şi reprize puternice

 

Funcţionarea doar a motorului termic – când bateriile sunt descărcate

 

Funcţionarea doar a motorului electric – la pornirea de pe loc şi la viteze mici, uneori în regim de croazieră, ori de câte ori consideră computerul central că nu este nevoie de propulsia cu ajutorul motorului termic

 

Modul ”recuperarea energiei la decelerare” – când maşina frânează, încetineşte sau coboară o pantă fără a accelera, energia dezvoltată de roţile motoare este preluată de un sistem special, care o stochează sub formă de energie electrică în baterii

 

Tipuri de sisteme hibride-electrice

Mild Hybrid (hibrid ”uşor”)

Motorul electric nu poate propulsa singur maşina, fiind conceput mai degrabă ca un starter supradimensionat şi este plasat de obicei între motorul termic şi transmisie. Computerul central comandă oprirea motorului termic în cazul în care maşina opreşte la semafor sau în trafic, încetineşte sau frânează, motorul electric având rolul de a reporni rapid motorul termic odată ce acceleraţia a fost apăsată.

 

Full hybrid (hibrid total)

Maşina poate fi propulsată fie de motorul termic, fie de cel electric, fie de ambele simultan, în funcţie de cum decide computerul central. Pentru propulsia strict electrică e nevoie de baterii mai puternice, deci şi costul este mai ridicat, însă marele avantaj îl reprezintă reducerea considerabilă a consumului şi a emisiilor de CO 2 faţă de motoarele convenţionale similare ca performanţe. În general, autonomia în regim strict electric este de numai câţiva kilometri.

În majoritatea cazurilor, motorul termic şi cel electric se regăsesc sub capota faţă, dar există şi soluţia plasării motorului electric pe puntea spate, caz în care maşina poate funcţiona şi în regim pseudo-4×4. Această soluţie este de preferat mai ales când se foloseşte un motor diesel, care, din cauza vibraţiilor mari, trebuie separat de motorul electric.

 

Plug-in Hybrid (hibrid cu alimentare externă)

Maşinile hibride plug-in au sisteme full-hybrid, dar cărora le sunt adaptate sisteme de alimentare cu energie electrică a bateriilor de la o sursă externă. Principial, bateriile pot fi încărcate atât de motorul termic sau de sistemele de recuperare a energiei la frânare/decelerare, dar şi de la o priză normală, când maşina este parcată. Autonomia în regim strict electric poate atinge câteva zeci de kilometri (de exemplu 25 km la Toyota Prius Plug-in sau chiar 50 km la Volvo V60 Plug-in Hybrid).

 

Series Hybrid (hibrid în serie)

Este, de fapt, o denumire dată maşinilor cu propulsie electrică şi sistem range-extender (de exemplu, Chevrolet Volt şi Opel Ampera). Doar motorul electric are rolul de propulsie al maşinii, în timp ce motorul termic este gândit ca generator de curent electric pentru baterii. Autonomia în regim strict electric este mai mare, depinzând mult de capacitatea bateriilor (de exemplu, Ampera poate ajunge şi la 80 km în condiţii ideale). Acest gen de maşini hibride în serie sunt, în acest moment, o alternativă foarte bună la maşinile strict electrice, deoarece pot fi folosite şi la drumuri lungi, fără teama autonomiei electrice prea scăzute.

MATERIAL PUBLICAT ÎN REVISTA PROMOTOR NR. 101 (mai 2013)

Pagini: 1 2



Comentarii
Inchide