Isteria maşinilor-pană de acum jumătate de secol a creat numai SF-uri

Lotus Esprit (1976-1987)

Poate că varianta iniţială a lui Esprit nu era chiar ceva foarte sportiv la origine – motorul aspirat nu a fost cea mai inspirată alegere – însă Esprit era Lotusul care se impunea prin prezenţă.

Cu toate că maşina a ieşit pe stradă abia în 1974, conceptul desenat de Giugiaro – design care s-a bucurat de multă popularitate şi care i-a convins pe britanici că trebuie să-l producă în serie – a fost făcut public încă din 1972, debutând la salonul auto de la Turin.

Dacă liniile lui Esprit nu te-au convins că este o maşină cool, atunci poate te va convinge asta: a apărut de două ori în James Bond, într-una dintre apariţii („The Spy Who Loved Me”) fiind un vehicul sumersibil. Pam-pam!

Saab Sonett III (1970-1974)

Sonett (sau Super Sport, sau 94) a fost o sută de modele ale producătorului suedez, în încercarea de a aborda lumea motosportului. Geneza numelui nu vine, surprinzător, de la o compoziţie muzicală, ci de la adaptarea sintagmei Så nätt („so neat” / „cât de lin”). Ceea ce, surprinzător, nu se potriveşte neapărat unui design lin, pentru că a doua generaţie Sonett arăta aşa.

DeLorean DMC-12 (1981-1983)

Poate că John DeLorean nu a fost cel mai bun exemplu de împătimit auto din istorie (când vine vorba de luarea deciziilor) şi cu siguranţă nu a fost un dealer de droguri bun. Însă atunci când vine vorba de alegerea designului, fostul Ion a fost atât de inspirat încât să acopere toate deciziile greşite.

Spunem asta pentru că DMC-ul a fost vedeta pe roţi a filmului „Back To The Future” – şi nimeni nu l-a ales pentru că i-a plăcut V6-le obosit de sub capotă, ci pentru că arăta foate bine şi pentru că avea portiere Gullwing.

Responsabil pentru linii a fost – ca să vezi – un studio de design italian, Giugiaro pe numele său. 

Pagini: 1 2 3 4 5