Cuprul este unul dintre cele mai importante metale la nivel mondial, fiind utilizat în toate domeniile, de la construcții până la vehicule electrice și sisteme de energie regenerabilă. Pe măsură ce cererea crește, localizarea acestei resurse capătă o importanță din ce în ce mai mare.
Visual Capitalist prezintă rezervele globale de cupru pe țări, pe baza datelor furnizate de Serviciul Geologic al Statelor Unite (2026), evidențiind țările care dețin cele mai mari zăcăminte cunoscute și gradul real de concentrare a ofertei.
Se preconizează că cererea de cupru va crește cu peste 40% până în 2040, impulsionată de electrificare, infrastructura de inteligență artificială și extinderea rețelelor electrice. Acest lucru face ca distribuția geografică a rezervelor să fie mai importantă din punct de vedere strategic ca niciodată.

Chile domină rezervele globale de cupru cu 180 de milioane de tone — aproape dublu față de Australia, următorul deținător ca mărime, ceea ce îi conferă o influență de neegalat asupra ofertei globale de cupru într-un moment în care cererea crește rapid. Rezervele Chile reprezintă aproximativ 19% din totalul global, consolidându-i poziția de cel mai mare producător mondial, cu 5,3 milioane de tone extrase în 2025, adică 23% din producția globală.
Aceste zăcăminte vaste, în special în deșertul Atacama, au făcut din Chile un punct central al lanțurilor de aprovizionare globale cu cupru. Australia și Peru dețin, de asemenea, rezerve semnificative, dar se află pe un loc secundar distinct, în spatele Chile.
România deține unele dintre cele mai mari rezerve de cupru din UE, estimate la aproximatic 2 milioane de tone.
Rezervele de cupru sunt foarte concentrate: primele cinci țări — Chile, Australia, Peru, RDC și Rusia — dețin mai mult de jumătate din rezervele cunoscute la nivel mondial.
America Latină și regiunile bogate în resurse din Africa și Eurasia domină lista, China importând 60% din minereul de cupru comercializat global și producând peste 45% din cuprul rafinat mondial.
Omenirea a extras peste 700 de milioane de tone de cupru de-a lungul istoriei, însă aproape 1 miliard de tone rămân în rezervele cunoscute. Acest lucru evidențiază atât amploarea resurselor rămase, cât și provocarea de a le extrage în mod rentabil.
Cu toate acestea, o mare parte din acest cupru rămas este mai greu și mai costisitor de extras.
Pe măsură ce cererea se accelerează, în special din partea sistemelor de electrificare și energetice, decalajul dintre ofertă și nevoile viitoare ar putea deveni o provocare decisivă pentru economia globală — ING estimând deja un deficit de 600.000 de tone de cupru rafinat în 2026.
Te-ar putea interesa și: Mașini mai rezistente? Oamenii de știință tocmai au creat un oțel extrem de rezistent care nu ruginește niciodată