Am testat noul Opel Astra Biturbo în România

Autor: Oraan Mărculescu acum 8 ani Test drive

PERFORMANŢE MOTOR

Mai ţineţi minte când vă spuneam în pagina trecută că Astra Biturbo redă povestea Scufiţei Roşii, dar cu lupul în rol de victimă? Motivul este unul cât se poate de întemeiat, ”Scufiţa Roşie” fiind un adevărat hot-hatch.

Cum? Simplu, ascunzând sub caroseria drăgălaşă şi dichisită un motor 2.0 CDTI biturbo în patru cilindri, din care izvorăşte răutate acută – adică 195 CP şi un cuplu maxim de 400 Nm. Cel puţin, asta ne spun datele de pe hârtie.

În realitate, cele două turbocompresoare lucrează foarte bine în echipă la turaţii medii, cel mic intrând în acţiune la turaţii scăzute, iar cel mare la turaţii ridicate. Motorul răspunde prompt, fără întârzieri sesizabile, la orice apăsare a pedalei de acceleraţie.

Este o adevărată plăcere să te foloseşti de faptul că 80% din cuplu îţi este pusă pe tavă relativ devreme, încă de la 1.250 rpm, ceea ce înseamnă o foarte bună elasticitate, în orice treaptă de viteză.

Acceleraţia nu este efervescentă, dornică să te bage cu orice preţ în scaun, motorul gestionând foarte civilizat galopul. În schimb, nu prea simţi cum te apropii cu rapiditate de limita legală de viteză, pentru că Astra Biturbo te izolează destul de mult.

În apropierea pragului de 4.000 rpm, propulsorul îşi dezvăluie latura de lup cel rău începe să urle, poate un pic prea tare, făcându-le astfel cunoscut celorlalte surate din trafic că el este masculul alfa.

Treptele inferioare scurte ale cutiei cu şase trepte nu fac decât să favorizeze o acceleraţie rapidă, iar superioare, ceva mai lungi, reuşesc un bun compromis între un consum mai redus şi reprize puternice.

Timoneria cutiei de viteze este în general bună, dar într-un stil mai agresiv se observă cursa cam lungă, precu şi o mică tendinţă de agăţare în treapta a treia, ceea ce impune o mână mai fermă la schimbarea rapidă a treptelor.

ŢINUTĂ DE DRUM

Primul lucru pe care l-am observat la virajele negociate mai sportiv a fost cât de bine stă maşina pe şosea. Suspensia face o treabă foarte bună, iar garda coborâtă la sol oferă asigurări că maşina este bine echilibrată şi stabilă, lucru care amplifică senzaţia de confort şi siguranţă. Direcţia este precisă, maşina virând ascultătoare la orice tragere de volan.

Atenţie, însă, la obstacole (de tipul limitatoarelor de viteză) sau la drumurile mai denivelate, deoarece buza de cauciuc de sub spoilerul faţă e plasată cam jos.

Nu recomand activarea modului Sport celor sensibili la şocuri. Şi asta deoarece sistemul FlexRide duce la întârirea suspensiei într-un stil prea germanic pentru majoritatea drumurilor de la noi.

Pentru cei care vor să deguste din plin sportivitatea oferită de Astra Biturbo, butonul ”Sport” va însemna un comportament sigur şi stabil al maşinii, în condiţiile în care nivelul de confort rămâne satisfăcător pentru cât de mic e ruliul. În plus, maşina se dovedeşte stabilă pe traiectorie chiar şi la frânările foarte puternice.

Dacă am reuşit să vă stârnim interesul, haideţi să aflăm cât costă Astra Biturbo în România şi la ce concluzii am ajuns după test – în pagina următoare.

Pagini: 1 2 3



Comentarii
Inchide