TEST în România cu noul Ford Mondeo Hybrid

Publicat: 23 12. 2014, 11:00

Cea mai proaspătă generaţie a sedanului de clasă medie Ford Mondeo a ajuns, în cele din urmă, şi în ţara noastră. După doi ani de la lansarea modelului Fusion în Statele Unite, a venit vremea pentru Bătrânul Continent să primească marele rival al lui Volkswagen Passat şi Opel Insignia.

Pe lângă obişnuitele motoare pe benzină şi diesel, noul Mondeo poate fi comandat cu un sistem de propulsie hibrid, care combină un motor pe benzină de 2,0 litri cu două unităţi electrice şi o baterie. Aceasta este varianta pe care am condus-o şi îţi spun în continuare cum a fost.

Interior

Înăuntru, primul Mondeo hibrid de serie din istorie arată la fel ca variantele clasice de motorizare, însă cadranele de bord sunt puţin altfel. Mai exact, la propulsoarele convenţionale, poţi să optezi pentru un instrumentar de bord care are un aspect clasic – cu două cadrane pentru viteză şi turaţii şi un ecran destul de mare pentru tot felul de informaţii.

La hibridă, vitezometrul e pe un cadran mare poziţionat central, în vreme ce lateralele sunt ocupate cu câte un ecran care îţi afişează ce vrei – de la consumul instantaneu până la eficienţa frânării şi indicaţii ale sistemului de navigaţie.

Un pic prea american pentru gusturile mele, dar fie

Materialele folosite în habitaclu sunt de calitate, însă – aşa cum a scris şi colegul Tudor Rus în primul test cu noul Mondeo – moliciunea plasticelor scade odată cu coborârea mâinii către podea. Altfel spus, planşa de bord e moale şi frumoasă, în vreme ce materialele de la baza interiorului sunt mai tari, dar nu arată rău.

Scaunele din faţă sunt confortabile şi oferă o susţinere laterală bună spre foarte bună. Pe bancheta din spate încap fără probleme trei adulţi, spaţiul pentru picioare fiind bun. O să ai parte de comentarii doar dacă pasagerii sunt foarte înalţi – eu am aproape doi metri şi atingeam plafonul cu capul în spate.

Există multe spaţii de depozitare – în uşi, pe canalul median şi la baza consolei centrale, aşa că o să ai unde să-ţi ţii toate mărunţişurile. Şi dacă tot a venit vorba despre consola centrală, trebuie să spun că Ford a reuşit, în cele din urmă, să simplifice substanţial experienţa de folosire a sistemului multimedia, renunţând la marea de butoane folosite în trecut.

Toate comenzile sunt la îndemână şi nu ai nevoie de foarte mult timp ca să te acomodezi, însă nu sunt foarte sigur de modernitatea designului consolei centrale, care pare a fi venit direct de la începutul anilor 2000.

Treapta destul de mare din portbagaj e acolo din cauza bateriilor

Dacă alegi un Mondeo Hybrid, trebuie să ştii că portbagajul e mai mic decât la un Mondeo clasic fiindcă bateriile mănâncă din spaţiul disponibil. Un Mondeo hatchback cu motorizare convenţională are un portbagaj de 550 de litri, în vreme ce un Mondeo Hybrid (care e sedan, deci nu se ridică şi luneta) are doar 382 de litri.

Siguranţă şi infotainment

Noul Ford Mondeo a fost testat de Euro NCAP şi a primit cinci stele din cinci, cu scoruri de 86% pentru protecţia adulţilor, 82% pentru protecţia copiilor, 66% pentru protecţia pietonilor şi 66% pentru sistemele de siguranţă active şi pasive.

Arată mult mai bine ca înainte

În ceea ce priveşte sistemul de infotainment, berlina de clasă medie de la Ford poate fi dotată cu acelaşi SYNC 2 folosit la Focus facelift. Un sistem foarte bun, cu un ecran tactil de 8 inci, o grafică destul de plăcută, care se mişcă uşor şi poate înţelege comenzi vocale foarte bine.

Performanţe şi ţinută de drum

Sistemul hibrid de propulsie de pe Mondeo Hybrid combină un motor pe benzină de 2,0 litri cu ciclu Atkinson cu două motoare electrice şi un set de baterii litiu-ion de 1,4 kWh. Unul dintre cele două motoare electrice e folosit pentru a mişca maşina, iar unul pentru recuperarea energiei la decelerare şi frânare.

Puterea totală a sistemului este de 187 CP, ceea ce nu e prea rău, însă este transmisă către roţi prin intermediul unei cutii de viteze CVT care face toată maşina să răsune la accelerările bruşte din cauză că turaţia rămâne constantă, iar viteza creşte.

Sprintul de la zero până la 100 km/h e decent la 9,2 secunde, la fel şi viteza maximă de 187 km/h. Dar, cu toate acestea, varianta hibridă începe să pară neatrăgătoare din punctul de vedere al performanţelor când te uiţi la datele tehnice ale versiunii diesel de 2,0 litri cu 180 CP – 8,3 secunde pentru sprint şi o viteză maximă de 225 km/h.

La capitolul ecologie, însă, modelul stă destul de bine. După un traseu cu secţiuni de drum naţional (cu urcări şi coborâri), autostradă şi o traversare a Bucureştiului înainte de ora de vârf de seară, consumul mediu a fost de 6,1 l/100 km. Sigur, un consum asemănător poate fi obţinut şi cu o motorizare diesel, dar a fost foarte interesant că odată ce am intrat în Bucureşti, consumul a rămas neschimbat fiindcă bateriile şi motorul electric şi-au făcut treaba destul de mult, iar propulsorul pe benzină a luat pauze lungi. Mai mult, oprirea şi repornirea motorului termic sunt aproape insesizabile.

De fapt, am reuşit să rulez în modul 100% electric până la o viteză de 100 km/h pe autostradă, ceea ce a fost destul de impresionant.

În ceea ce priveşte ţinuta de drum, roţile cu jante destul de mici şi anvelope cu talon înalt duc la ceva mai mult ruliu decât la o variantă de motorizare convenţională cu câteva opţiuni selectate, însă în esenţă rămâne o maşină foarte confortabilă la drum lung, cu care te poţi înţelege destul de bine dacă accepţi sunetul motorului la accelerările în forţă.

Concluziile şi datele tehnice, pe pagina următoare.