Test drive Renault Zoe. Cum arată pe viu noul ZOE

Autor: Oraan Mărculescu acum 7 ani Test in premiera

Trebuie să recunosc faptul că mă aşteptam ca Renault Zoe să aibă un comportament foarte bun în mers şi să îmi placă să conduc maşina. Dar la fel de adevărat este că, în ciuda afinităţii mele pentru maşinile electrice, aveam reticenţe în privinţa declaraţiilor oficiale privind autonomia.

În teorie, conform ciclului NEDC de măsurare al consumului (valabil pentru maşinile electrice şi hibride plug-in), Renault Zoe ar fi capabil de o autonomie maximă de 210 km. Sincer, chiar şi francezilor li se pare puţin exagerat (deoarece nu e vorba de un ciclu de măsurare apropiat de condiţiile reale), aşa încât avansează o valoare mai normală, de 150 km.

Mai mult sau mai puţin, în funcţie de stilul de condus, evident. În cazul testului nostru, mai puţin – în general, după o încărcare completă, maşinile de test arătau o autonomie de circa 130 km. Explicaţia: calculatorul de bord ţine seama şi de stilul de condus al şoferilor precedenţi, care, în general, au cam scos untul din maşini în testul de două zile din Portugalia…

Personal, am încercat două extreme.

În primul caz, am mers cu Zoe la fel ca şi cu o orice altă citadină, fără a menaja maşina sau a fi interesat de un stil economic de conducere. Ba chiar am abuzat puţin de pedală, pentru că, aşa cum spuneam şi pe pagina precedentă, motorul electric e mult mai performant în utilizare reală decât pe hârtie.

Aşadar, când a venit rândul meu să mă pun la volan, computerul de bord arăta că bateria mai are o autonomie de 96 km. După 39,3 km parcurşi atât prin oraş aglomerat, cât şi pe un traseu montan, dar şi pe nişte kilometri de autostradă, la viteză de 140 km/h, autonomia indicată de maşină s-a cifrat la 65 km.

Adică am parcurs aproape 40 km, însă autonomia a scăzut cu 31 km. Repet, în condiţii normale, fără a privilegia condusul economic, ba chiar bucurându-mă mai degrabă de performanţe.

În al doilea caz, mi-am propus să utilizez funcţia ”ECO” (butonul de lângă schimbător) şi am încercat să conduc într-un stil nu doar cât mai econom cu putinţă, ci şi să fiu cât mai respectuos cu limitele de viteză. Ceva de genul ”parcă ar fi pensionar…”.

Maşina am preluat-o dimineaţa, cu ”plinul făcut”, pe display autonomia indicată fiind de 127 km. După primul kilometru, am avut impresia că sunt într-un univers paralel, deoarece autonomia a scăzut până pe la 80 km! O mică ”toană” a softului, se pare…

Ulterior, însă, autonomia a revenit la 120 km şi a început să scadă proporţional cu parcurgerea traseului. În final, după 46,2 km parcurşi ”băbeşte”, autonomia a scăzut la 110 km, adică am contorizat un minus de numai 17 km – de trei ori mai puţin decât parcursul real!

Aşadar, în stil de condus mai agresiv, autonomia a scăzut mai puţin decât parcursul real, iar în stil foarte econom a fost de-a dreptul SF de bună faţă de kilometrii parcurşi în mod real. Cum e posibil? Se pare că explicaţia ţine de sistemul foarte eficient de recuperare a energiei la frânare, gândit mai ales pentru traficul urban, unde perioadele de decelerare sunt mai multe decât cele de accelerare.

Una peste alta, cu Zoe sunt sigur că se pot parcurge mai mult de 100 km la o încărcare, ceea ce e excelent în momentul de faţă, deşi rămâne încă o mare problemă pentru cei speriaţi de autonomia prea scăzută. Mai trebuie să menţionez că vremea nu a fost chiar prietenoasă, temperaturile fiind cel mult primăvăratice, la limită, deci valoarea de 150 km nu e deloc imposibilă în condiţii reale.

Câtă vreme suntem conştienţi că e o maşină gândită în special pentru trafic urban (unde mai mult de 75% dintre europeni parcurg clar sub 100 km pe zi), Zoe pot spune că şi-a atins scopul şi e o maşină electrică perfect adaptată nevoilor actuale din oraşele aglomerate (în special cele din societăţile mai civilizate decât a noastră…).

Ne lovim, însă, de un alt ”călcâi al lui Ahile” pentru moment: lipsa posibilităţii de a alimenta bateriile lui Zoe de la o sursă normală de 220V. Cine cumpără un Zoe, este obligat să alimenteze ori de la o staţie specială, ori să-şi cumpere un aşa numit ”Wall Box” – un adaptor special, care se leagă la reţeaua electrică a locuinţei personale, costul fiind mai mic de 1.000 de euro.

În câţiva ani, când infrastructura de alimentare din Europa va fi pusă la punct (adică aceste staţii de alimentare vor echivala sau depăşi ca număr staţiile de alimentare clasice de carburanţi), şi acest hop va fi surmontat. Până atunci, încărcarea bateriilor la domiciliu rămâne soluţia cea mai la îndemână.

Ultimele consideraţii despre Zoe şi concluziile în urma testului – pe ultima pagină

Pagini: 1 2 3 4 5

Citește și...


Comentarii
Inchide