SPECIAL: road trip cu Opel Astra GTC în Alpii Elveţieni

Articol apărut în revista ProMotor din iulie-august 2012. Puteţi regăsi acum aici şi o fotogalerie completă despre călătoria noastră în Alpii Elveţieni cu noul Opel Astra GTC.

SPECIAL: road trip cu Opel Astra GTC în Alpii Elveţieni SPECIAL: road trip cu Opel Astra GTC în Alpii Elveţieni

Mă uit pe fereastră în dreapta mea şi amuţesc. Jos, un kilometru mai jos, e valea. Valea unde trebuie să ajungem în doar 15 minute, iar drumul nostru continuă să urce spre nori. Din nori apare un autocar care se aruncă la vale, spre noi. Autocarul din faţa noastră pune brusc frână, pun şi eu - n-au cum să treacă amândouă. Începem să dăm cu spatele, pe serpentine, vreo zece maşini. După câteva minute interminabile, autocarul care acum alunecă încet de sus găseşte destul loc să treacă, drumul se deblochează iar noi ajungem în sfârşit la Furka Pass, la 2436 de metri altitudine. Panorama care ni se deschide în faţa ochilor ne taie răsuflarea. Ziua e de-abia la început. O zi în care vom parcurge echivalentul a trei Transfăgărăşane. Bine am venit în Elveţia!

Opel GTC Astra in Alpi

24 de ore mai devreme, ne simţeam ca într-un film rusesc. Coborâsem pe peronul staţiei de tren Opelwerke din Rüsselsheim şi nu era nici ţipenie împrejur. Clădirile vechi, din cărămidă, flancau gara unde coboară zilnic mii de muncitori Opel în drum spre muncă, dar tăcerea era mormântală. Normal, muncitorii erau deja la lucru, iar cărămida aia nu doar că arată bine pe afară, dar şi absoarbe zgomotul infernal al uzinei dinăuntru. Ne uităm în dreapta, ne uităm în stânga, apoi urmăm smeriţi indicaţiile date cu o zi înainte de Oraan: "... cum ajungi în staţie, apuci la stânga, apoi o ţii tot aşa şi vei da de poarta 45. Acolo vei găsi ce cauţi."

Uzina Opel din Russelsheim, Germania

Două pasaje pietonale şi trei minute mai târziu, găsim o poartă metalică rotativă, care n-ar fi trebuit să fie acolo şi care ne blochează accesul. Găsesc un buton scorojit şi în timp ce îl apăs îmi vin în minte imaginile din Călăuza lui Tarkovski - 'şi dacă am forţa intrarea iar dincolo de fapt e un alt tărâm, unul în care puterea minţii…" Vocea răguşită a neamţului din spatele interfonului îmi risipeşte gândurile. Greşisem poarta. De fapt, greşisem gara. Trebuia să ne întoarcem o staţie, în centrul Russelsheimului, iar de-abia de acolo să mergem spre uzină, care de fapt e ca o coloană vertebrală a întregului orăşel, căci 3.000 de nemţi muncesc aici şi asigură prosperitatea acestui oraş satelit al Frankfurtului. Mă uit pe harta GPS de pe telefon: am fi putut traversa 300 de metri prin curtea uzinei şi eram la poartă. "Nein. Ziz iz not pozzible, zecurity dazânt allau it, ya hev ta tarn bac, ja?" Ja, ja, nemţii nu cunosc expresia "merge şi aşa", ce credeam noi...

Statuia fondatorului Adam Opel, în faţa uzinei

O sută de mormăieli, şase kilometri cu trenul şi alţi doi pe jos mai târziu, ajungem în sfârşit în faţa a ceea ce căutam. E deja prânzul, nemţii ne pun actele în braţe şi ne arată pe unde să ieşim mai repede din fabrică. Ne aflăm deja într-o GTC Astra răpitor de roşie, aşadar avem ceea ce doream, avem şi 460 de kilometri de parcurs, aşa că îi dau blană şi în cinci minute suntem pe Autobahn. Suntem în Germania, tărâmul celor liberi!

Oare cât de tare poţi merge pe autostradă în Germania?

Citeşte mai departe în pagina următoare »