Multă lume consideră mașinile nemțești ca fiind unele rigide la figurat, având un design mai auster, deși dacă ne uităm atent vedem exact contrariul, având multă varietate de-a lungul timpului.
Prin felul în care s-a poziționat în piață și prin multiplele reușite în competiții, BMW este considerat un brand polivalent cu motoare puternice și mașini foarte manevrabile, care au o bază mare de fani.
În ultima vreme lumea contestă designul mai apropiat de preferințele asiatice, cu grile mari și elemente cromate, considerându-le niște mașini stridente, dar și în trecut au fost situații similare.

Când vine vorba de prezent măcar au varietate, având toate tipurile de motorizări și încă fabrică sedanuri și break-uri, într-o lume dominată aparent de SUV-uri.
Actualul sef de design, Adrian van Hooydonk a mai fost în peisajul BMW acum vreo 20 de ani, când a șocat și mai tare la acea vreme prin designul radical al seriei 7 E65.

Identitatea brandului cred că a început cu asocierea vizuală cu emblema statului Bavaria, locul unde s-a născut această firmă, la început una constructoare strict de motoare, ulterior și de automobile.
Acel logo este unul care seamănă cu o elice în rotație, imagine folosită de producător la începuturi pentru a face reclamă motoarelor de avion pe care le fabricau la acea vreme.

De asemenea celebra grilă dublă ce seamănă cu 2 rinichi, apărută pe BMW 328 în perioada interbelică, desenată de Peter Szymanowski, șeful de design de la acea vreme, a rămas un factor dominant în linia de design, dovadă că noua linie de design Neue Klasse este centrată pe o grilă cu proporții similare cu versiunea inițială, inclusiv denumirea a mai fost folosită în trecut.

În acea vreme structura de design a mărcii nu era una uniformă, unitară, și nici denumirile modelelor nu erau ca cele din prezent.
După situația politică și economică din Europa acelor ani, o parte din companie a rămas pe teritoriul Republicii Democrate Germane, o țară comunistă apărută în estul fostei Germanii.
Acea companie s-a numit pentru scurt timp tot BMW, însă după 1952 a fost forțată să schimbe denumirea în EMW, aceasta venind de la localitatea Eisenach, unde exista fabrica de mașini și motocicle.
Compania de la Munchen a fost salvată de familia Quandt, care a investit în brand și în acea perioadă au venit niște modele noi, desenate de Peter Szymanowski si Albrecht von Goertz, precum 501, 503 si exoticul 507, care a fost ideea lui Max Hoffman, un importator privat din SUA, responsabil și pentru apariția modelului Mercedes 300SL Gullwing.

În acea perioadă lucrurile nu au mers bine și producătorul a decis să renunțe la modelele cu motoare mari V8 și 6 linie și să se concentreze pe producerea unei licențe din italia, cunoscută ca BMW Isetta și ulterior 600, cu motoare simple mono sau bicilindru montate în spate, derivate din motocicletele pe care le făceau atunci, modele care au evoluat în niște vehicule ce încep să semene cu silueta BMW din prezent.

Este vorba de Giovanni Michelotti, care a desenat atât ultimul BMW din garda veche, modelul 700, cât și gama nouă de modele compacte, din seria 02, precum si Wilhelm Hofmeister, care deși a desenat multe modele emblematice precum seria New Class si coupe-urile E9, este cunoscut pentru elementul de design numit Hofmeister Kink, acel ornament similar cu o crosă de hochei de pe montantul C al mașinilor, folosit inclusiv la modelele din prezent.

În acea perioadă interioarele mașinilor BMW aveau mai curând un aer italian, având multe ornamente de crom și lemn.
Epoca aceea mi se pare importantă deoarece a marcat identitatea brandului și chiar dacă nu au fost foarte mulți italieni implicați în designul modelelor ulterioare, au fost vreo 2 care merită menționați, precum și unii care erau școliți de italieni.
Un exemplu este Ercole Spada, desenatorul seriilor 5 și 7 din generațiile E34 și E32, precum și Davide Arcangeli, autorul seriei 5 E60 dar și a variantei coupe de Peugeot 406.

Legătura de desen auto cu Italia este una interesantă de asemenea deoarece câțiva din designerii marcanți precum Adrian van Hooydonk, Chris Bangle și Frank Stephenson au lucrat împreună la firma DesignWorksUSA, fondată de celebrul Chuck Pelly, un proiectant industrial din “școala americană” formată de Brooks Stevens, Virgil Exner, Harley Earl și Raymond Loewy, marii designeri americani, dar în prealabil au făcut studiile în Italia și au activat la centrele de design Fiat și a brandurilor aferente.
Acea generație a fost pregătită de câțiva italieni grei, Renzo Piano, Ermano Cressoni si Enrico Fumia, care au avut tangențe și cu arhitectura.
Astfel, Flavio Manzoni de la Ferrari, Marco Tencone si Walter de Silva de la Alfa Romeo, Chris Bangle și Michael Vernon Robinson și Frank Stephenson au avut profesori comuni.
Mi se pare interesantă ideea lor de bază, și anume că având tangențe comune între arhitectura și auto au făcut clădiri statice care păreau în mișcare și mașini mobile care păreau statice.
La DesignWorks a lucrat și Frank Nuovo, fondatorul firmei de telefoane mobile de lux Vertu, care s-a nișat pe design de telefoane mobile într-o eră în care se cerea așa ceva, nefiind toate la fel ca în prezent.

Pe Frank Nuovo l-am menționat deoarece într-un mod destul de direct se pare că s-a ocupat de desenul interiorului primei generații de Porsche Panamera, care seamănă izbitor cu forma telefoanelor Vertu cu acele taste paralelogram.

Multe din mașinile BMW care au rămas întipărite în mentalul colectiv au fost desenate la DesignWorksUSA, de exemplu Seria 7 E65, făcută de Bangle și van Hooydonk.
Tot Bangle a fost implicat în proiectul E46, alături de Erik Goplen, care de asemenea a fost desenator pentru compania de yachturi Bavaria, într-o manieră similară în care Patrick le Quement, după anii petrecuți la Ford și Renault, a fost responsabil pentru proiectarea catamaranelor Lagoon produse de grupul francez Benneteau.

Probabil unul dintre cele mai contestate elemente de design ale BMW în prezent este grila cu suprafață mare, care se zvonește că a fost făcută special după preferințele clienților asiatici…posibil să fie adevărat, însă cert este că este desenată de un asiatic la origine, si anume de Joji Nagashima, autorul designurilor pentru E39 și E90, care în prealabil testase ideea grilei pe un prototip de E65.

Iată deci cum designul este atât artă cât și știință exactă, având în vedere experiența vastă pe care o au acești oameni și multitudinea de lucruri mobile și imobile pe care le-au creat.