Maşini second hand – ghid de cumpărare

Pentru început, trebuie să subliniez faptul că noi nu încurajăm importul de “rable”, ci pe cel de maşini cât mai noi, la preţuri bune şi în stare tehnică optimă.

Indiferent cât susţine APIA că maşinile vechi nu au garanţie, un Focus din 2004 deţine cinci stele la crash-testele EuroNCAP, în timp ce Dacia Logan a luat trei stele, Chevrolet Aveo 1,5 stele (adică şanse minime – spre zero – de supravieţuire în cazul unui accident petrecut la peste 50 km/h), iar alte versiuni low-cost, precum Renault Symbol, nici nu au fost testate în acest sens – din motive financiare, desigur. Dar toate au în comun preţul mic.

Ţinând cont că Tudor nu a fost nici de această dată foarte darnic cu paginile alocate mie (deşi el are o scuză bună, cel puţin din punctul lui de vedere), voi realiza acest material pe paşi.

1.La capitolul maşini second-hand din Vest, alegeţi Germania – majoritatea şoferilor de acolo exploatează corect maşina, o întreţin “ca la carte”, o alimentează cu combustibili de calitate şi şofează pe drumuri foarte bune, deci amortizoarele vor ţine mai mult.

Olandezii şi belgienii nu se numără printre cei mai grijulii conducători auto, italienii şi spaniolii şofează în “spirit latin” şi nu pun accent pe întreţinere, în timp ce maşinile din Franţa nu sunt avantajate de clima cu influenţe oceanice.

2.Decizia supremă – ce maşină îţi cumperi – depinde de banii pe care-i ai. Să focalizăm, spre exemplu, asupra sumei de 12.000 de euro şi asupra unei maşini fabricate după 2000. Cu aceşti bani se poate achiziţiona lejer de la un BMW Seria 320d din 2003, la un Opel Astra 1,7 CDTi din 2007.

În general, cu cât o maşină are mai mulţi kilometri la bord, cu atât va necesita mai multe intervenţii la service. Nu trebuie ignorat nici nivelul de poluare – Euro 3 implică o taxă de mediu mai mare decât Euro 4, la fel cum se întâmplă şi cu un motor mare. În plus, să nu credeţi că toate maşinile cu kilometri puţini sunt foarte OK – majoritatea celor care n-au parcurs 100.000 km dar sunt mai vechi de trei ani au fost precis “ajustate”.

3.Unde căutăm? Pe site-uri specializate, precum www.mobile.de – probabil cel mai faimos site german. Acesta conţine cea mai mare ofertă posibilă, care acoperă întreg spectrul de automobile – de la Fiat Uno, la Bugatti Veyron. Pe el aveţi un foarte bun motor de căutare şi vă sunt oferite informaţii despre vânzător – unul privat înseamnă o şansă în plus de “ţeapă”, la fel ca şi un dealer nou. În schimb, o persoană cu cel puţin trei ani de experienţă are un argument solid.

4.Ce maşini nemţeşti la mâna a doua recomandă ProMotor puteţi afla în numerele noastre anterioare.

5.Contactul. Am ales maşina, am văzut dealerul, urmează telefonul – sau tentativa de a rezerva maşina. Avantaj mare pentru cei care cunosc limba germană: când neamţul aude că îi vorbeşti limba, totul merge mai uşor, poate chiar îţi rezervă maşina, cu toate că vii din România. Dacă vorbeşti engleza, nu te va aprecia foarte tare.

Pagini: 1 2