Femeile și automobilismul

Autor: Andrei Cosmin Iordache acum 10 ani Dosar & Analize

Una
dintre primele femei care a concurat în motorsport cu succes a fost
Eliska Junkova (cuonscută ca și Elizabeth Junek). De naționalitate
cehă aceasta a fost introdusă în motorsport prin intermediul
soțului ei Vincenc Junek, un bancher pasionat de curse. Aceasta a
debutat în 1923 în curse, luând locul soțului ei care din cauza
unei probleme la mână nu mai putea schimba vitezele. În 1926 a luat
parte la prima cursă internațională la Klausenpass în Elveția și
apoi la celebra cursă Targa Florio în Sicilia.

S-a făcut
remarcată pe modelele Bugatti, reușind să țină pasul cu piloți
consacrați precum Rene Dreyfus, Ernesto Maserati sau Tazio
Nuvolari. Moartea soțului pe circuitul de la Nurburgring din Iulie
1928 a făcut ca aceasta să renunțe la motorsport
definitiv.

Marea rivală a
Eliskei la titlul neoficial de cea mai rapidă femeie în acea
perioadă era Hellene Delangle, care concura sub pseudonimul Helle
Nice. Aceasta a prticipat la numeroase Grand Prix-uri și deși nu a
reușit să câștige vreun Grand Prix a reușit să atragă atenția
tuturor prin Bugatti-ul Type 35C, viu colorat pe care îl conducea.
Despre ea s-a scris chiar și o carte, numită Queen Bugatti,
având o viață fascinantă în care cursele de mașini s-au împletit cu
dansul și aventurile amoroase.

O
prezență aparte în motorsport a fost Kay Peter, fiica unui
industriaș canadian măritată cu un britanic. Aceasta a debutat la
volanul bolizilor în anii
’30 și merită respectul nostru pentru că în acea vreme mașinile de
stradă, chiar și cele de stradă, nu erau așa ușor de condus,
necesitând forță brută. Ea a debutat pe un bolid Wolseley Hornet
Special, cumpărat de soțul ei, dar a concurat și pe Bugati, Invicta
sau Austin. Un accident teribil a scos-o din circuit în 1937,
renunțând definitiv la motorsport. Nu a părăsit însă domeniul auto,
ci a devenit jurnalist auto și a lucrat chiar la interiorul primei
generații Mini.

Maria Teresa de
Filipis a fost prima femeie pilot de Formula 1. Aceasta a debutat
pe 18 Mai 1958 la Marele Premiu Monaco și a participat în 5 curse.
A alergat pentru Maserati și Porsche, dar nu a reușit să acumuleze
vreun punct. Alte femei care s-au aliniat la startul unui Mare
Premiu de Formula 1 au fost Lella Lombardi, Divina Galica, Desire
Wilson sau Giovanna Amati. Cea mai consistentă prezență, cu 17
starturi, a fost a lui Lella Lombardi, care a debutat în 1974 la
Grand Prix-ul Marii Britaniii și este singura femeie care a reușit
să ajungă în zona punctelor, terminând a șasea în Marele Premiu al
Spaniei din 1975. Din cauza scurtării cursei a obținut doar 0,5
puncte.

În
raliuri femeile au avut însă mai mult succes și dacă ar trebui să
nominalizăm „regina motorsportului” aceasta ar fi cu siguranță
Michelle Mouton. Concurând pentru Audi pe legendarul Quattro
aceasta este singura femeie care a reușit să câștige o cursă în
WRC, la Raliul Sanremo în 1981. Franțuzoiaca nu s-a limitat însă la
asta, ci în 1982 a avut un sezon în care a câștigat solicitantele
raliuri din Portugalia, Brazilia și Acropolis. În acel an a
terminat pe locul secund, dar în 1984 și 1985 a devenit singura
femeie care a câștigat celebra urcare de la Pikes Peak. Cu mult
înainte de a se apuca de raliuri, a participat și la cursa de 24H
de la Le Mans din 1975.

Jutha
Kleinschmidt este singura femeie care le-a arătat bărbaților că îi
poate bate în cea mai dură încercare în motorsport, Raliul Paris
Dakar. Nemțoaica s-a impus în ediția din 2001 la bordul unui
Mitsubishi Pajero, curmând hegemonia lui Jean-Louis Schlesser.
Jutha a debutat în Paris Dakar în 1988 la clasa moto,manifestând o
fascinație nebună pentru necruțătorul raliu.

Prima americancă victorioasă în Indy car, este Danica Patrick,
aceasta a reușit să se impună relativ recent, în etapa Indy Japan
300 să ocupe prima poziție. Deși este tânără, fiind născută în
1982, palmaresul ei în Indy Car numără 71 de curse, o victorie și 3
pole position. Pentru 2010 americanca a trecut în NASCAR.

În
accepțiunea universală implicarea femeilor în automobilism nu a
fost la fel de importantă ca și contribuția masculilor, din motive
lesne de înțeles. Au existat însă și femei care au venit cu
inovații pe care le găsim cu toții la mașinile de zi cu
zi.

Probabil fiecare
dintre noi aflat în exercițiul funcțiunii la volan a fost gratulat
cu una dintre cele două replici:
„Unde gonești așa? ”
sau „Mai
folosește
ștergătoarele alea că nu mai vezi nimic”.
Nu întâmplător femeile au aceste fixații, ci chiar două
reprezentante ale sexului frumos sunt inventatoarelor
ștergătoarelor și a semnalelor de schimbare a direcției și de
frână.

Mary
Anderson este cea care a patentat indispensabilele ștergătoare în
1903. La vremea aceea sistemul nu era automatizat și acționarea se
făcea în mod manual prin intermediul unei manivele. Această dotare
a devenit standard pe mașinile americane începând cu 1916.
Acționarea automată a acestora a venit tot prin contribuția unei
femei. În 1917, Charlotte Bridgwood, președintele Bridgwood
Manufacturing Company, a patentat ștergătorul automat. Produsul nu
a fost un succes imediat, dar în timp constructorii l-au
adoptat.

O contribuția la
îmbunătățirea siguranței rutiere a avut-o Florence Lawrence ,
vedetă cunoscută a Hollywood-ului în acea perioadă și chiar fiica
lui Charlotte Bridgwood, inventatoarea responsabilă pentru
ștergătoarele automatizate. Fiica și-a întrecut însă mama în
materie de invenții și în 1914 Florence Lawrence a inventat primul
sistem de semnalizarea a automobilelor. Astfel prin intermediul
unui braț atașat la aripa spate și acționat de un comutator în
interior, șoferul putea indica în ce direcție se îndreaptă. Tot ea
a venit și cu primele semnale de frână, tot un braț cu semnul STOP
care apărea de fiecare dată când conducătorul apăsa
frâna.

Trecând
în zona mai tehnică o putem numi pe El Dorado Jones, o americancă
cu o contribuție consistentă la reducerea zgomotelor de la
vehicule. Toba pe care Jones a inventat-o în 1913 a fost montată pe
avioane, dar în timp proiectul destul de complex a fost adaptat și
pe automobile. Proiectul nu era absolut nou, dar spre deosebire de
alte prototipuri ale vremii care reduceau mult puterea, efectul
acestei tobe era insignifiant asupra performanțelor.

În anii
’30 Helen Blair Bartlett
a
avut o contribuție mare la o piesă mică
dar importantă, creând un nou înveliș
ceramic pentru bujii, care sporea mult randamentul. Kevlarul
material indispensabil la monoposturile de Formula 1 este tot
invenția unei femei,
Stephanie Louise Kwolek. Margaret Knight a fost o altă femeie care a depășit
preconcepțiile bărbaților și a contribuit la dezvoltarea motorului
rotativ, deși patentul aşa zisului „sleeve-valve engine” este
atribuit tot unui Knight, Charles Yale Knight.

Invențiile feminine în industria bărbaților, automobilism, nu
sunt așa de multe și pentru că perioada marilor patente în
automobilism nu era tocmai cea de vârf în privința emancipării
femeilor, începutul secolului XX. Să vedem însă cum s-au descurcat
în confruntările directe cu bărbații în motorsport.



Comentarii
Inchide