Mazda MX-5 Open Race

Autor: Constantin Ciobanu acum 12 ani Dosar & Analize

Ziua
a doua

Cu spectrul ultimului loc în buzunar, cel puţin eram siguri de
ceva, am ajuns la circuit. Mai rău de atât nu putea fi. În sesiunea
de warm up, am decis să efectuăm fiecare câte un tur cronometrat,
pentru o ultimă ajustare a strategiei, în funcţie de timpii
obţinuţi.

Am ieşit pe circuit în ordinea stabilită pentru cursă: A. Drăgan –
1.58.545, ProMotor – 1.54.739, N. Pantelic – 2.05.862, F. Popa –
1.55.913, iar A. Mladen nu a mai apucat un tur cronometrat,
sesiunea s-a terminat. Modificările efectuate la suspensie ne-au
plasat pe locul 22, dar, oricum, la 10 secunde de primii.

Parcă răsărise soarele şi pe strada noastră. Ne pregăteam de cursă.
Între timp am aflat cam cine sunt jurnaliştii din echipele de top.
Fără nume, fără repere, în schimb piloţi profesionişti care alergă
în campionate gen FIA GT, Formula 3000, Porsche Cup, Campionatul
mondial de anduranţă de 24 ore. Evident că experienţa jurnalistică
a acestora se rezuma la sporadice colaborări cu titlurile pe care
le reprezentau la anumite teste.


Cursa
Înainte de cursă, mecanicii ne-au atras atenţia că au schimbat
plăcuţele de frână, prin urmare era nevoie de ceva atenţie la
primul care va fi pe maşină, pentru că trebuia să le aducă în
temperatură. După 2-3 tururi de formare, maşinile s-au aliniat pe
grilă.

Am jucat şi rolul de majoretă, şi de suport de umbrelă pentru
Drăgan, fiindcă ploua infernal. Startul avea să fie lansat, Indy
Style din motive de siguranţă. S-au rulat 3 tururi în spatele
safety car-ului, o Mazda RX8, după care VERDE…

După 3 tururi de crispare în care ajunsesem pe poziţia 26, Drăgan
s-a trezit. A început să urce, a început să depăşească, a început
să scoată timpi din ce în ce mai buni pe tur. Era acum la 5 secunde
pe tur de cel mai bun timp.


Din ce în ce mai bine. Un control exact al poziţiei în cursă nu
prea mai exista, deja începuse nebunia intrării la boxe,
realimentări, schimbări de piloţi. Dacă memoria nu mă înşală,
Drăgan a intrat la boxe din poziţia 15-16.

Aşteptarea din zona de realimentare a fost o mică tortură. O
creatură începuse să îşi facă bârlog la mine în abdomen, parcă
emoţie se numeşte acest animal. Dar, în momentul în care am văzut
maşina noastră intrând, s-a evaporat totul.

La realimentare şi schimb, totul a decurs bine, am reintrat pe
traseu undeva pe poziţia 20. Aceleaşi trei tururi crispate, ca să
mă feresc de cei rapizi, să îi feresc pe cei lenţi, curajul primei
depăşiri în cursă… Dar, în momentul în care am văzut pe
cronometrul onbord că sunt la 15 secunde pe tur de Drăgan, am luat
foc.

Pagini: 1 2 3




Comentarii
Inchide