Noul Opel Astra OPC, testat în România. Very hot-hatch

Sub capota noului Opel Astra OPC se găseşte un propulsor turbo pe benzină, de 2 litri, ce dezvoltă 280 CP şi un cuplu maxim de 400 Nm. Resursele sunt gestionate cu ajutorul unei transmisii manuale cu şase rapoarte, însă lista cu „bunătăţi” tehnologice este completată de suspensia faţă HiperStrut de pe Insignia, adaptată special pentru Astra OPC, sistemul FlexRide (cu trei moduri – ECO, SPORT, OPC) şi diferenţialul cu alunecare limitată.

La deplasările prin oraş, Astra OPC se achită bine de datoria transportării pasagerilor pe traseul acasă-birou-supermarket-mall-acasă, pentru că se conduce ca o maşină normală. Este de preferat însă rularea în modul ECO, pentru că puterea mare îşi pune serios amprenta pe consum, valoarea acestuia putând atinge şi 13 l/100 km, în ciuda eforturilor depuse de sistemul Auto Start/Stop.

Mai mult, şocurile produse de gropi sau linii de tramvai sunt mai bine absorbite de suspensie în modul ECO, credeţi-mă pe cuvânt. Opel specifică un consum mixt teoretic de 8,1 l/100 km, însă în timpul testului am obţinut un consum mediu real de 10 l/100 km, în condiţiile în care am adoptat un stil de condus normal, presărat cu şarje mai sportive pe porţiunile de drum care permiteau acest lucru.

Opel Astra OPC accelerează la 0 la 100 km/h în 6 secunde, iar viteza maximă specificată de constructor este de 250 km/h. Deşi modul SPORT schimbă setările suspensiei undeva spre rigid şi motorul răspunde mai bine, butonul OPC nu a fost pus degeaba pe consola centrală pentru că el este cel care dictează cu adevărat sportivitatea maşinii.

Direcţia şi suspensia se întăresc şi mai sesizabil – moment în care scaunele nu-ţi mai menajează spatele de imperfecţiunile din asfalt – iar acum nu mai este nevoie de un picior greu pe pedala de acceleraţie ca să devii prizonier în scaunul sport fără să ţi se ofere vreo explicaţie în prealabil, în timp ce maşina accelerează liniar. Motorul se simte cel mai bine la peste 3.000 rpm, la fel şi urechile celui de la volan, care primesc constant un şuierat care te face să te gândeşti că o forţă invizibilă injectează un taifun în habitaclu, cu o seringă.

Ruliul este pus la respect foarte sever de suspensie, chiar şi pe virajele strânse negociate mai agresiv iar efectul torque-steer îşi face apariţia destul de palid, semn că Opel Performance Center a tratat cu seriozitate problema celor 280 CP trimişi către puntea faţă.

Sistemul de frânare oferit de Brembo oferă discuri faţă ventilate, cu etriere cu patru pistonaşe, soluţie care preia cu succes rolul de a opri maşina fără ezitări, exact atunci când ai nevoie, în special pe porţiuni virajate de drum abordate mai sportiv.

Există însă şi un tendon al lui Ahile în cazul lui Opel Astra OPC, iar acesta este timoneria cutiei de viteze, care pe alocuri se comportă imprecis şi îţi limitează din plăcere în momentele în care trebuie să te asiguri că ai schimbat în treapta corespunzătoare.

Pagini: 1 2 3