Cred că Tudor a zis-o cel mai bine, referindu-se la X1 ca la un SUV "subcompact". Este primul din segmentul său şi pentru faptul că e produs de BMW, adică este premium. Mie mi-a plăcut din prima secundă în care l-am văzut. Şi, la fel ca restul bavarezelor apărute recent (Seria 7, Z4, 5 Gran Turismo), X1 arată mult mai bine în realitate decât în poze.

Modelul din imagini este un sDrive20d, care, mai pe limba noastră, înseamnă un X1 cu tracţiune spate şi motorizare turbodiesel de 2,0 litri şi 177 de cai-putere. Primele impresii au fost bune. Interior tipic BMW, cu finisaje la fel de tipice BMW şi cu o poziţie la volan... tipică BMW. Dar să fie toate acestea lucruri rele? Bineînţeles că nu. Cu excepţia unor zone îmbrăcate într-un plastic mai de "clasă medie", restul cabinei arată ireproşabil.

În materie de spaţiu, interiorul e suficient de mare, atât pentru şofer, cât şi pentru restul pasagerilor. Într-adevăr, înainte de începerea testului nu exista nici un indiciu cum că X1 era altceva decât un SUV mic, dar totuşi spaţios. Ce avea să urmeze a doua zi nu puteam să anticipez. De fapt nici nu aveam de gând să merg 17 ore; şi nici acum nu ştiu de ce ne-am învârtit atâta. Dar asta contează mai puţin. Problema a fost că orele acelea le-am petrecut la volanul unui automobil cu cutie manuală, ambreiaj mai dur şi scaun fără suport lombar.

Prima parte a zilei de test a decurs excelent. BMW X1 s-a comportat exemplar atât prin trafic, cât şi pe autostradă sau pe drumurile naţionale - unde necesita depăşiri frecvente ale vehiculelor mai lente.
Este mai stabil decât un X3, datorită dimensiunilor sale mai mici şi centrului de greutate mai coborât - iar aceste calităţi se fac simţite şi pe viraje, dar şi la viteze ridicate.

Singurul lucru deranjant ar fi zgomotul produs de vânt în jurul oglinzilor laterale. La numai o tonă şi jumătate, X1 sDrive20d lucrează în armonie deplină cu unitatea turbodiesel de 2 litri. Cei 177 de cai-putere şi 350 Nm îţi dau senzaţia că nu ai avea nevoie de un motor mai puternic pe această maşină. Însă, dacă insişti, poţi opta oricând pentru xDrive23d (biturbo 204 CP) sau xDrive28i (6 în linie 258 CP).

Revenind la modelul nostru, personal am fost plăcut surprins de cât de lipit de şosea rămânea atunci când începeai să-l arunci pe viraje. Nivelul de priză la sol este absurd şi chiar nu mă aşteptam ca modelul să se comporte atât de sportiv. În linie dreaptă şi cel puţin pe hârtie, performanţele nu te dau pe spate, însă 8,1 secunde până la 100 km/h nici nu te fac de ruşine. Întrebaţi-l pe posesorul acelui Q7 3.0 TDI care, pe Valea Oltului, n-a reuşit să se distanţeze de noi deloc. Frustrant, nu? Pentru el, fireşte.

Cât despre comportamentul offroad, ei bine, n-am încercat nimic în privinţa lui, având la dispoziţie versiunea cu tracţiune spate şi, în acelaşi timp, versiunea cu nişte jante din aliaj formidabile, de 18". Per total, cele 17 ore de condus au fost plăcute din punctul de vedere al maşinii. Începuse să-mi placă din ce în ce mai mult culoarea Deep Sea Blue a caroseriei. Parcă se potrivea perfect formelor, care, apropo, îmi plăceau şi ele la nebunie.

Apoi ţinuta de drum, performanţele, ledurile din spate, direcţia masculină, spaţiul interior şi senzaţia de "driver's car" tipică BMW! Nota 10 pentru toate. Deja începusem să am dubii cum că ar exista şi părţi negative, însă cele două pastile împotriva durerii luate înainte de culcare m-au făcut să mă gândesc mai bine.

Dacă eşti un şofer cu probleme de spate evidente şi obişnuieşti să conduci multe ore fără pauze, atunci asigură-te că X1-ul pe care ţi l-ai cumpărat are cutie automată - altfel vei avea de suferit... câteva zile. Întruna.