TEST cu Skoda Fabia 2

Noua Skoda Fabia nu este, în privinţa platformei tehnice, atît de nouă pe cît se aştepta lumea. Cehii se bazează pe stilul lansat de Roomster şi asezonat cu platforma vechii generaţii. Oare o fi de ajuns pentru a face faţă în cel mai disputat segment european?

TEST cu Skoda Fabia 2 TEST cu Skoda Fabia 2

Potrivit unui raport, cea mai vîndută maşină în primele patru luni din acest an este Peugeot 207, cu un total de 152.638 de exemplare. Ea e urmată îndeaproape de Fiat Grande Punto (cu puţin peste 150.000), bronzul fiind adjudecat de Opel Corsa, cu aproape 149.000 de unităţi comercializate. Pe locul patru în această statistică se clasează o compactă, Ford Focus, iar Top 5 este încheiat de un alt model de clasă mică foarte important – Renault Clio. Avînd în vedere această situaţie, devine clar că departamentul de marketing din Mlada Boleslav se află în alertă generală.

Cei de la Skoda nu ţin secret faptul că Fabia este cel mai important model al lor şi că speră să repete succesul vechii generaţii, pentru care au optat peste 1,5 milioane de cumpărători. De asemenea, primul feedback pe care-l va genera piaţa va fi foarte important, pentru că Fabia (împreună cu Roomster) îşi anunţă noua orientare estetică, graţie căreia ambiţionează să înlăture calificativul de marcă conservatoare. Se pare, deci, că avem de-a face cu o nouă repoziţionare în cadrul conglomeratului VAG, însă coordonatele sînt cam vagi. Pînă acum, Skoda şi Volkswagen făceau parte din aripa “liniştită” a grupului, sportive fiind declarate Audi şi SEAT, de exemplu. Mai nou, sobrietatea a devenit inamicul numărul 1, iar partea frontală, amplu modificată, rezolvă oarecum această problemă. Asta o fi însemnînd că se face un pas concret şi către sportivitate? Dacă aruncăm o privire peste partea tehnică, răspunsul este nu.

Vechea generaţie a fost un şoarece de laborator, care a primit în avanpremieră platforma viitorului VW Polo, mai mult ca sigur cu scopul ca anumite greşeli de proiectare să fie identificate şi rezolvate din timp, astfel încît “nepotul stăpînirii” să aibă un start cît mai bun în viaţă. Lăsînd deoparte aspectele sentimentale, această strategie s-a dovedit una foarte bună, pentru că, în definitiv, vechea Fabia a fost prima Skoda care a primit o platformă cu adevărat ultramodernă, cel puţin la acea dată. Iar asta s-a oglindit în caracterul matur, în rafinamentul crescut, dar şi în confortul bun, atît de solicitat de cumpărători.


 

Noua Fabia nu mai are parte de acest privilegiu, trebuind să se descurce cu “moştenirea” modelului anterior. Şi motorizările sînt cele clasice, am putea spune, adică cele cu trei cilindri de 1,2 litri (benzină, 60 sau 70 CP), respectiv 1,4 litri (diesel, 70 sau 80 de cai), urmate de cele cu 4 cilindri în linie, două alimentate cu benzină (1.400 cmc, 86 CP; 1.600 cmc, 105 CP), iar unul cu motorină (1.900 cmc, 105 CP).

Ce-i nou, totuşi? Păi, în primul rînd, retuşul exteriorului, care, după părerea mea, este aproape la fel de clasic ca şi la vechea generaţie. De acord: botul alungit şi ascuţit, farurile de forma lacrimilor şi calandrul mai masiv sînt toate noi, dar faptul că aceste elemente rotunjite sînt continuate de o linie aproape dreaptă a pavilionului şi de un spate total neutru înseamnă că efectul efervescent se cam pierde. Maşina este avantajată de semiprofil, singurul unghi din care “noutăţile” sînt puse cu adevărat în valoare. Chiar şi aşa, însă, gemenii Opel Corsa şi Fiat Grande Punto, doi dintre adversarii pe care Skoda îi numeşte “strategici”, nu sînt concuraţi cu prea mare succes cînd vine vorba de design.

Cehul are, totuşi, părţile sale bune, printre care putem să amintim lungimea mărită. Valoarea pare neglijabilă, fiind vorba de doar 22 mm, dar datorită ei volumul portbagajului a crescut la 300 de litri (de la 260), fapt ce îi va bucura pe familişti. Mai mult, cu bancheta rabatată, volumul de încărcare poate ajunge la 1.163 de litri.


 

Şi spaţiul pentru genunchii pasagerilor din spate este de acum mai mare (cu 3,3 cm), iar pavilionul înalt îşi arată beneficiile cînd vine vorba de spaţiul de la nivelul capului. Noua Fabia e suficient de încăpătoare pentru patru adulţi şi bagaje (dacă nu se exagerează), pe care-i înconjoară cu un habitaclu burduşit cu materiale bune. Mici scăpări am observat cu ocazia drive-test-ului organizat la Mamaia, dar dacă ne întoarcem la aceiaşi concurenţi strategici, putem spune că Fabia face parte în continuare din elită.

În cursul celor două zile am avut parte doar de motorizarea de bază, adică 1.2 HTP de 60 CP. Am schimbat trei maşini, încercînd să obţin o culoare cît mai vie pentru sesiunea foto, dar acest “trei-în-linie” s-a ţinut scai de mine. Puterea maximă este obţinută la 5.200 rpm, iar cuplul de doar 108 Nm la 3.000, ceea ce te îmbie să fii nemilos. Însă chiar de eşti, nu obţii mare lucru, pentru că în toate situaţiile cu această motorizare maşina este foarte lentă (0-100 km/h în 16,5 secunde). Practic, orice depăşire trebuie pregătită cu 3 km înainte, la fel cum trebuie să retrogradezi imediat ce dai de o pantă de jumătate de grad. Pentru această lipsă de vlagă eşti compensat cu o direcţie plăcută (chiar dacă nu comunicativă), ambreiaj şi cutie ce funcţionează rafinat, plus un tren rulare confortabil şi destul de stabil. Îţi dă încredere şi asamblarea solidă: la trecerea peste denivelări nimic nu scîrţîie şi nu dă impresia că-i pe cale să se dezintegreze.


 

Noul venit a dus mai departe valorile promovate de prima generaţie, este într-adevăr uşor întinerit, dar trenul către Trendyville l-a cam pierdut. Şi mai are o problemă – preţul. Modelul de bază este oferit începînd de la 9.686 euro (DDP, taxa de primă înmatriculare inclusă), valoare la care se încadrează în media pieţei. Dar dacă diseci lista de dotări-standard, devine evident imediat că un Corsa sau un Grande Punto stă mai bine. Doar un exemplu: dacă-ţi cumperi aerul condiţionat semiautomat, preţul poate creşte cu aproape 1.000 de euro şi încă n-am vorbit de geamuri electrice, de închidere centralizată sau de oglinzi electrice. Pe cînd majoritatea concurenţilor de seamă mizează pe sentimente, Fabia rămîne, în ciuda primei impresii, cam rece şi cam scumpă. N-ar strica, desigur, ca măcar lista dotărilor să fie mai completă…