TEST în România cu SsangYong Actyon

Să fie vorba la Ssangyong despre o dilemă creatoare sau pur şi simplu de diferenţe culturale?

TEST în România cu SsangYong Actyon TEST în România cu SsangYong Actyon

Au debutat elegant cu Musso şi Korando, nişte SUV-uri sobre, care ştiau să-şi facă bine treaba. Povestea a continuat cu Rexton, în ansamblu o maşină corectă. Apoi s-a declanşat furtuna: Rodius, Kyron şi acum Actyon. Cel puţin în cazul lui Actyon, am auzit deja destule voci care îl condamnă declarîndu-l cea mai urîtă maşină. Atunci, despre Maybach ce să zic? Nu m-aş hazarda la o afirmaţie categorică, pentru că gradul de frumuseţe sau de urîţenie este relativ şi depinde de retina fiecăruia.

Că designul este oarecum neinspirat sau că intră în contradicţie cu ceea ce reprezintă cultura designului unui SUV în Europa, aici putem vorbi. Un lucru rămîne cert: Actyon este o prezenţă aparte pe şosele, adică te scoate din anonimat, motiv pentru care, dacă vînezi priviri, ţi-l recomand. Cînd l-a văzut, soţia a exclamat: “Shark Attack”, dar nu cu o expresie terifiată, ci cu un zîmbet luminos. Prin urmare, dacă nu oripilează universul feminin, maşina primeşte notă de trecere în privinţa designului.

Personal, găsesc simpatică partea frontală, inspirată din hot road-urile americate construite pe baza unui Chevy Truck din 1941. Revenind la partea din faţă, am ceva semne de întrebare în eventualitatea unui impact frontal chiar şi la viteză mică, pentru că ar fi de schimbat cam multe elemente de caroserie. Găsesc uşor neinspirată partea din spate, mult prea înaltă, cu un acces greoi la portbagaj datorită înălţimii acestuia. Dar ideea de coupe pentru un SUV este interesantă.

Din punct de vedere tehnic, cam toată maşina este Kyron, însă cu mici diferenţe. Suspensia spate nu mai este independentă multilink, ci cu axă rigidă prinsă în cinci puncte. Cutia de viteze automată cu 4 rapoarte este nouă, în schimb propulsorul diesel de 1.998 cmc a rămas neschimbat. Interiorul e aproape identic cu cel de la Kyron, diferă doar forma gurilor de ventilaţie, care aduc o notă de tinereţe şi de dinamică. Locurile din spate sînt surprinzător de generoase la nivelul picioarelor şi al umerilor, mai puţin la nivelul capului.

Persoanele ceva mai înalte vor resimţi acest neajuns în cazul unei aventuri pe un drum forestier sau în off-road. Portbagajul este bine dimensionat pentru o sesiune de cumpărături la hypermarket, dar în cazul unei vacanţe mai lungi s-ar putea să apară probleme. În privinţa materialelor nu prea am ce comenta, sînt corecte atîta timp cît luăm în calcul preţul maşinii. Tinuta de drum este uşor mai riguroasă decît în cazul lui Kyron, s-a mai renunţat la apetenţa pentru subvirare şi supravirare. Se simte la drum faptul că avem un şasiu separat, dar zdruncină mai puţin la trecerea peste denivelări. Rămîne un nume de încredere cînd vine vorba de off-road, depăşind de departe alte nume. Este avantajat de unghiurile de atac şi degajare şi de faptul că dispune de o cutie de transfer ce permite rularea şi în modul “low”. Extrem de util cînd lucrurile devin neplăcute.

Poate lipsa de cuplu a propulsorului la turaţii joase, simţită uneori la rularea în off-road, deranjează, deşi în fişa tehnică se spune că avem 310 Nm prezenţi de la 1.800 rpm. Şi încă ceva, maşina este extrem de jucăuşă, aşa că, dacă găsiţi un teren de joacă adecvat, vă oferă clipe frumoase. În final, simt nevoia să vă amintesc că şi consumul militează în favoarea lui Actyon.