Mașina nucleară a făcut promisiuni îndrăznețe privind autonomia extrem de mare și sustenabilitatea, dar aceste concepte science-fiction sunt la decenii, dacă nu chiar secole, distanță de a intra în producție. Acest lucru nu a oprit Ford să experimenteze cu acest concept, prin Ford Nucleon.
Ford a experimentat cu ideea de mașină nucleară în 1958, când a prezentat un concept la scară ⅜ care propunea valorificarea energiei atomice ca mijloc de propulsie a vehiculelor.
Ford Nucleon părea că are un design parcă ieșit din benzile desenate, completat de un reactor nuclear în miniatură amplasat în partea din spate. Ideea din spate suna ambițios: o mașină propulsată de un mic reactor nuclear, care oferea o autonomie de cel puțin 8.000 de kilometri.
Ideea nu era chiar atât de fantezistă, dacă este să luăm în calcul că un astfel de concept care utiliza fisiunea uraniului pentru a genera energie a fost implementat de Marina Statelor Unite ale Americii. Primul submarin cu propulsie nucleară, USS Nautilus, a intrat oficial în funcțiune în ianuarie 1955, cu trei ani înainte ca Nucleon să-și facă debutul public.

Potrivit Comandamentului pentru Istorie și Patrimoniu Naval, citat de AutoBlog, Nautilus a înregistrat cea de-a 60.000-a milă marină în 1957. Până în 1961, Marina avea o duzină de submarine cu propulsie nucleară în serviciu.
Tot în 1961, USS Enterprise a devenit primul portavion nuclear din lume, fiind utilizat de către Marină timp de 56 de ani. Deși submarinele și portavioanele sunt foarte diferite de o mașină, ele servesc drept dovadă că mobilitatea cu propulsie nucleară este realizabilă.
Uitându-ne la Ford Nucleon, designul său prezenta o gardă la sol joasă, cu cabina deasupra roților din față și un reactor nuclear în spate. Stilul său elegant și futurist este o întruchipare a obsesiei epocii pentru energia atomică și spațiul cosmic.
Intră AICI pentru galeria foto cu Ford Nucleon, una dintre puținele mașini cu propulsie nucleară.
Viziunea Ford nu s-a oprit însă la mașina cu propulsie nucleară. Odată cu lansarea Nucleon, benzinăriile ar fi devenit în cele din urmă depășite, fiind înlocuite de stații de reîncărcare pentru reactoare nucleare.
Odată ce reactorul modelului Nucleon rămânea fără combustibil, acesta ar fi fost înlocuit cu unul nou. Ar fi existat, de asemenea, mai multe tipuri de reactoare, cu opțiuni pentru unități mai eficiente din punct de vedere al consumului de combustibil și de înaltă performanță.
„Acest model este un exemplu elocvent al măsurii în care cercetarea viitorului este condusă de stiliștii avansați ai Ford Motor Company. El indică refuzul stilistului de a admite că un lucru nu poate fi realizat pur și simplu pentru că nu a fost realizat până acum”, a spus George R. Walker, vicepreședinte Ford pentru design la acea vreme, în publicația Sunday Herald.
Producătorul din Detroit nu este singurul care a experimentat cu un astfel de concept. În 1959, Simca Fulgur și-a făcut debutul la Salonul Auto de la Geneva. ulgur era un concept conceput pentru a oferi publicului o imagine a industriei auto din anul 2000, având două roți echilibrate de giroscoape, cu comenzi vocale și ghidare prin radar.

Mult mai recent, conceptul Cadillac World Thorium Fuel, prescurtat WTF, a fost prezentat în 2009. Era departe de a fi un concept car obișnuit, chiar și în comparație cu Simca Fulgur și Ford Nucleon. Conecptul Cadillac este proiectat să funcționeze cu toriu, un combustibil nuclear extrem de dens și cu o energie potențială ridicată. Un gram de toriu este echivalent cu aproximativ 28.400 de litri de benzină.

Conceptul, la prima vedere, părea că are patru roți, însă fiecare roată era formată din șase roți mai mici. Potrivit designerului Loren Kulesus, toate cele 24 de roți ar trebui reglate la fiecare cinci ani, dar nu ar fi necesară nicio altă întreținere timp de 100 de ani.