Maşinile din RDG. ISTORIA automobilelor din fosta Republică Democrată Germană

Autor: Adrian Mihălţianu acum 7 ani Știri

Micul Trabant

Probabil cel mai cunoscut produs auto al fostei Republici Democrate Germane, Trabantul a pornit la drum în anul 1957, în urma unui proces de planificare ce a fost destinat iniţial producţiei unei motociclete cu trei roţi. În cele din urmă, însă, a fost aleasă o maşină în detrimentul unei motociclete, iar numele acestei noi maşini a fost ales la concurs organizat în interiorul fabricii din Zwickau. Având în vedere că satelitul rusesc Sputnik a fost lansat pe orbită în anul 1957, germanii din Zwickau au ales numele Trabant pentru noua maşină fiindcă înseamnă „lună”, „satelit natural” sau „companion”.

Primul model ce a purtat numele Trabant a fost P50, care a fost produs între 1957 şi 1962 şi a fost echipat cu un motor de 500 cmc în doi timpi, asemănător cu cel montat pe primele modele Wartburg, care producea doar 18 CP şi foarte mult fum.

Trabant P50 (Trabant 500)

În 1962, Trabant P50 a fost înlocuit cu o versiune îmbunătăţită, denumită Trabant 600, care a primit un motor de 600 cmc ce producea 23 CP şi o cutie de viteze cu trepte sincronizate. Un an mai târziu, însă, în 1963, a intrat în producţie cel mai cunoscut şi vândut model de Trabant din istorie: 601.

În esenţă doar un facelift al predecesorului său, Trabant 601 va deveni cunoscut în lumea întreagă doar după numele simplu de Trabant, dar şi după caroseria construită dintr-un material care a fost denumit de mulţi ca fiind carton sau bumbac. De fapt, caroseria Trabantului era confecţionată din Duroplast, un fel de plastic făcut din materiale reciclate (deşeuri de bumbac din URSS şi răşini de fenol de la fabricile de vopsea din RDG), ceea ce înseamnă că Trabantul a fost prima maşină cu o caroserie construită din materiale reciclate.

Trabant 601

La sfârşitul producţiei în anul 1989, Trabant 601 era echipat cu un motor de 600 cmc în doi timpi, care producea 26 CP. Pentru a ţine costurile de producţie cât mai jos, Trabantul clasic nu a avut nici pompă de ulei (fiindcă uleiul era turnat direct în rezervorul de benzină), şi nici pompă de benzină. Din acest motiv, rezervorul a fost montat deasupra motorului de 600 cmc, astfel încât combinaţia de benzină cu ulei să ajungă la carburator cu ajutorul gravitaţiei. O soluţie simplă, dar care a dus la creşterea riscului de incendiu în cazul unui accident frontal.

După mai bine de 30 de ani de gaze de evacuare din belşug, în 1990 a început producţia la modelul Trabant 1.1, care avea sub capotă un motor de Volkswagen Polo de 1.043 cmc construit sub licenţă. Pe lângă noul motor, Trabantul a primit o suspensie MacPherson în locul arcurilor cu foi şi o grilă a radiatorului uşor redesenată.

Trabant 1.1

Chiar şi aşa, însă, Germania de Est şi Germania de Vest se puseseră deja de acord în privinţa reunificării atunci când noul Trabant a început să fie produs, ceea ce a însemnat că era, practic, mort în faşă. Locuitorii fostei Republici Democrate Germane au abandonat multe Trabanturi în drumul lor spre Vestul Germaniei şi au preferat să cumpere maşini la mâna a doua din Vest în detrimentul învechitelor maşini noi din Est.

Din 1957 şi până la încetarea producţiei în 1991 au fost produse peste trei milioane de exemplare ale modelelor Trabant.

Un alt producător din RDG, pe pagina următoare.

Pagini: 1 2 3 4 5



Comentarii
Inchide