Test-adrenalină cu noua bombă hot-hatch de clasă mică: Ford Fiesta ST

Autor: Iulian Dnistran acum 7 ani Test in premiera

Primul lucru pe care l-am remarcat deschizând portiera lui Ford Fiesta ST a fost perechea de scaune Recaro profilate foarte sportiv şi îmbrăcate într-o combinaţie de tapiţerie din piele bi-tonală cu un model foarte interesant.

Şi mai bine a fost când am luat locul în scaunul şoferului, care mi-a demonstrat o combinaţie reuşită între confort şi susţinere laterală, dar şi a coapselor. Sincer, nu cred că i-ar fi stat rău lui Fiesta ST cu nişte centuri de siguranţă în cinci puncte…

Diferenţa faţă de o maşină sportivă get-beget stă în poziţia la volan mai înaltă decât e cazul, dar, din punct de vedere al găsirii unei poziţii confortabile şi eficiente pentru un condus sportiv, nu am remarcat nici o problemă.

Volanul poate fi şi el reglat pe înălţime şi adâncime într-un mod foarte generos, contribuind din plin la setarea unei poziţii de condus cât mai potrivite. Are o priză foarte bună şi un diametru rezonabil, iar butoanele nu sunt plasate deranjant, deci nu deranjează în manevrare rapidă.

De remarcat şi pedalierul din aluminiu, standard, cu pedale apropiate şi care îţi permit un ”joc de picioare” foarte rapid. La fel, capul manetei schimbătorului este din aluminiu, are inscripţionarea treptelor cu roşi şi se simte excelent în mână, anunţând o manevrare de excepţie. Frâna de mână clasică e şi ea binevenită, aducând un plus peisajului oarecum sportiv.

Spun ”oarecum”, deoarece consola centrală rămâne, la prima vedere, un amalgam cam derutant de butoane. Ce-i drept, separarea instalaţiei multimedia de aerul condiţionat este logică şi, după ce te obişnuieşti, cauţi mai puţin comenzile.

Un tânăr pasionat de gadgeturi ar putea critica eventual lipsa unui dispay tactil. Eu, însă, aş fi vrut butoane mai mari şi mai lizibile, care să nu te deconcerteze când eşti implicat într-un stil rapid de conducere. Măcar indicatoarele din spatele volanului sunt simpliste şi chiar arată sportiv (cu excepţia micului display al computerului de bord, dintre ele).

În rest, chiar dacă maşina are, în teorie, cinci locuri, bancheta oferă un spaţiu modic, specific unei citadine cu doar două uşi, iar portbagajul e perfect pentru o escapadă în doi sau chiar în trei, fără a avea pretenţia de spirit practic exacerbat (deşi capacitatea acestuia se poate extinde de la 290 de litri la aproape 1.000).

Aş mai remarca un ”mare” minus al maşinii, din punctul de vedere al pasagerului dreapta-faţă: nu există un mâner de susţinere deasupra capului. Păcat, pentru că e nevoie de aşa ceva. De ce?

Vă explic PE URMĂTOAREA PAGINĂ

Pagini: 1 2 3 4



Comentarii
Inchide