MAŞINILE AUTONOME: Pasul următor e… fără şofer

Autor: Adrian Mihălţianu acum 6 ani Dosar & Analize

Cum faci o maşină să meargă singură? Nu apelând la magie, ci la sisteme electronice. Multe dintre acestea fac, deja, parte integrantă din viaţa noastră zilnică.

INTERCOMUNICARE Acceleraţia şi frânarea unei maşini autonome sunt simplu de controlat – de exemplu, ESP-ul acţionează independent de şofer asupra acceleraţiei şi frânării, în funcţie de datele de la senzori. Şi controlul asupra direcţiei e deja implementat pe sistemele de parcare automată, iar „ochii“ şoferului sunt înlocuiţi de camere de filmat şi radare, în timp ce rolul creierului îl joacă softurile complexe. În orice moment se cunoaşte poziţia maşinii prin GPS, deci e uşor de dus maşina din A în B.

 

Pentru ca şoferul să fie înlocuit, trebuie ca sistemele electronice să preia controlul unor comenzi precum accelerarea, frânarea şi direcţia. Cu tehnologia mecatronică din ziua de azi, acest lucru e foarte simplu.

„Ochii“ maşinii: camere de filmat speciale şi senzori de tip radar, combinate cu softuri de recunoaştere a indicatoarelor, marcajelor şi pietonilor (chiar şi noaptea).

 

Însă un şofer trebuie să-şi menţină privirea asupra drumului şi să aibă atenţie distributivă, pentru a observa indicatoarele şi situaţiile din trafic. Tehnologia face mai mult, combinând camerele de filmat inteligente cu senzori de tip radar, informaţiile fiind procesate de softuri performante. La care se adaugă urmărirea traiectoriei şi a traficului prin intermediul GPS, aşa încât, cel puţin în teorie, devine foarte facilă controlarea maşinii complet prin intermediul electronicii.

Comunicarea între vehicule şi între acestea şi infrastructură reprezintă marele avantaj al maşinilor autonome. Acest lucru aproape că poate fi văzut ca un joc de strategie real-time…

 

Însă, mai intervine un aspect: comunicarea dintre maşini, un avantaj inimaginabil pentru şoferulobişnuit. Deocamdată e un principiu în fază de testare, intercomunicarea asigură o imagine bine definită a fiecărei maşini într-o anumită zonă, unde un computer poate decide prioritizarea anumitor vehicule şi fluidizarea traficului la un nivel fără precedent.

Parcarea automată a maşinii devine posibilă fără probleme, deci se economiseşte timp – şoferul nu mai caută loc de parcare, maşina ştie deja unde e unul disponibil.

 

Pe lângă faptul că, astfel, se evită producerea accidentelor, traficul se şi eficientizează, cu avantaje directe asupra reducerii consumului, dar şi a timpului de parcurgere a unui traseu. Pentru ca toate aceste lucruri să funcţioneze, este nevoie, într-adevăr, şi de o infrastructură bine pusă la punct.

Însă acest lucru nu este aşa dificil cum s-ar crede, pentru că o mare parte din elementele acestei infrastructuri există, la fel ca multe dintre sistemele de pe maşini. E doar o chestiune de timp până la generalizarea lor. 

Să continuăm PE PAGINA URMĂTOARE

Pagini: 1 2 3 4 5 6 7



Comentarii
Inchide