TEST: Citroën C4 Cactus 1.6 e-HDi (2015). Puncte tari şi puncte slabe

Am luat un Citroën C4 Cactus diesel şi am făcut aproape 1.000 km cu el prin România. Iar acum îţi spun ce mi-a plăcut şi ce nu mi-a plăcut la el.

TEST: Citroën C4 Cactus 1.6 e-HDi (2015). Puncte tari şi puncte slabe TEST: Citroën C4 Cactus 1.6 e-HDi (2015). Puncte tari şi puncte slabe

Citroën C4 Cactus a fost făcut ca să concureze în segmentul din ce în ce mai aglomerat (şi profitabil) al crossoverelor bazate pe hatchbackuri subcompacte. Cu alte cuvinte, are de-a face cu modele ca Nissan Juke, Opel Mokka şi Renault Captur.

Eu am condus un Citroën C4 Cactus prin România preţ de aproape 1.000 km. Modelul de test era echipat cu un motor diesel de 1,6 litri e-HDi care dezvoltă 92 CP, cuplat la o cutie de viteze robotizată cu şase trepte. După un weekend alături de maşina asta, pot să îţi spun ce mi-a plăcut şi ce nu prea mi-a plăcut.

Puncte tari

1. Designul exterior. Ştiu că nu toată lumea o să fie de acord cu mine aici, dar pentru mine contează foarte mult că francezii de la Citroën şi-au adus aminte că în urmă cu câteva decenii făceau unele dintre cele mai ciudate şi faine maşini de pe piaţă.

În ochii mei, C4 Cactus nu e urât, ci doar diferit. Foarte diferit. Aşa cum Nissan Juke a fost (şi este în continuare) considerat ca fiind ceva neobişnuit, tot aşa e perceput şi Cactusul, însă sunt sigur că lumea o să înveţe să-l iubească aşa cum trebuie.

Drumul pe care l-am parcurs m-a dus din Bucureşti şi până în Nord-Estul României, iar în fiecare oraş lumea se oprea ca să se uite la maşină. Nu ştiu ce cuvinte aveau în cap, dar e clar că C4 Cactus atrage privirile.

2. Interiorul. Materialele sunt bune pentru banii ceruţi, iar designul te face să te simţi ca într-o capsulă a timpului, făcută cu gândul la viitor în urmă cu vreo 40 de ani. Bordul e foarte simplu, cu doar câteva butoane, majoritatea funcţiilor fiind controlate prin intermediul sistemului multimedia cu ecran tactil.

Mi-a plăcut că spaţiile de depozitare sunt foarte mari, începând de la locurile din uşi şi terminând cu torpedoul în care încape chiar şi un PET de 2,5 litri.

3. Confortul. Suspensia e relativ moale, iar asta înseamnă că există ruliu în virajele luate prea optimist, însă confortul oferit e, în acest caz, mult mai important decât sportivitatea. După 972 km parcurşi pe toate tipurile de drumuri, pot să spun că un C4 Cactus e potrivit pentru orice drum, scurt sau lung.

Scaunele sunt foarte late în faţă, iar locul disponibil e îndestulător, chiar şi pentru cei de pe banchetă, însă e drept că pasagerii înalţi care călătoresc în spate au şanse mari să atingă plafonul cu capul.

Portbagajul oferă 358 de litri, cu 2 litri mai mult decât Opel Mokka şi cu 19 mai puţin decât Renault Captur. Cu alte cuvinte, au încăput bagajele de weekend pentru trei persoane, ceea ce a fost mai bine decât m-am aşteptat.

4. Motorul. Propulsorul diesel de 1,6 litri care era pus sub capota modelului de test s-a dovedit a fi echilibrat, dornic de treabă şi destul de silenţios. 92 CP şi 230 Nm s-au dovedit suficienţi.

În ceea ce priveşte consumul, la sfârşitul călătoriei de 972 km, computerul de bord a afişat o valoare medie de 4,9 l/100 km, în condiţiile în care viteza medie a fost de 66 km/h. Prin oraş am văzut un consum de vreo 6-7 l/100 km, iar în afară, până în 100 km/h, consumul nu ar trebui să depăşească 4 l/100 km.

Puncte slabe

1. Cutia de viteze robotizată cu şase trepte. Dacă nu o bruschezi, e aproape decentă, dar nu o singură dată m-am trezit că eram în mijlocul unei depăşiri, cu o treaptă retrogradată înainte de a începe depăşirea, şi cutia s-a gândit că ar fi bine dacă ar mai retrograda o dată. În teorie nu e rău, dar în realitate durează câteva secunde toată operaţiunea asta, timp în care simţi că nu se întâmplă nimic. Iar clapetele de schimbare manuală, montate pe coloana de direcţie, nu fac nimic ca să îmbunătăţească situaţia.

2. Sistemul de infotainment cu touchscreen e încă departe de perfecţiune. În esenţă, e acelaşi sistem disponibil pe Peugeot 308, iar asta înseamnă că se mişcă greu şi că trebuie să îl foloseşti în permanenţă, fiindcă toate funcţiile maşinii sunt încorporate în el.

3. Volanul e reglabil doar pe înălţime, nu şi pe adâncime. Chiar şi aşa, însă, am reuşit să îmi găsesc o poziţie corectă şi confortabilă la volan. De fapt, am observat că nu se poate regla pe adâncime abia când am făcut pozele, adică la sfârşitul testului.

4. Sistemul hands-free. Până la vreo 80 km/h, te auzi şi eşti auzit bine atunci când vorbeşti la telefon, însă peste viteza asta o să ai probleme în a-l auzi pe interlocutor, iar el o să te tot întrebe „ce-ai zis?”.

Concluziile şi datele tehnice, în pagina următoare.

Citeşte mai departe în pagina următoare »