Clienţii cereau maşini colorate, nimeni nu înţelegea de ce Ford se împotrivea

Explicaţia unui mit de la 1840

Clienţii cereau maşini colorate, nimeni nu înţelegea de ce Ford se împotrivea Clienţii cereau maşini colorate, nimeni nu înţelegea de ce Ford se împotrivea

Cum îi stă bine românului care-şi impune lucruri mari în prima zi din noul an, am luat o carte în mână. În acel loc sacru în care cartea, meditaţia, facebook-ul şi nevoia fizică îşi împart procentele. Cartea se numeşte “Culorile şi viaţa lor secretă”, scoasă la editura Baroque Books & Arts, scrisă de Kassia St. Clair şi tradusă de Mihai Moroiu.

Este o carte extraordinară, palpabilă, din universul nostru existenţial plin de istorie şi însemnătate vizuală. Este vorba chiar despre culori, semnificaţiile lor, locul în istorie şi procesul lor de obţinere cu tot cu costuri. V-o reomandăm, mai ales dacă sunteţi câtuşi de puţin îndrăgostiţi de arta vizuală sau de ştiinţă. În capitolul cromofilie, cromofobie, deschis cu un citat din Johann Wolfgang Goethe (în 1810) – care spune că popoarele sălbatice, oamenii needucaţi şi copiii au o mare apteneţă pentru culorile vii -, autorul vorbeşte despre fuga lui Henry Ford – făuritorul primului automobil comercial – de culorile vii.

Începutul capitolului spune că – şi acum cităm - “o anume antipatie faţă de culoare străbate cultura occidentală. Şi mulţi autori clasici şi-au arătat limpede lipsa de stimă (n.r. – pentru culori). Culoarea ar induce o abatere a atenţiei de la adevăratele glorii ale artei: linia şi forma ... Protestanţii, spre exemplu, îşi exprimau simplitatea intelectuală, severitatea şi smerenia într-o paletă dominată de negru şi alb; culoriile vii – roşu, portocaliu, galben şi albastru  - erau înlăturate de pe pereţii bisericilor şi din garderobele lor. Iar piosul Henry Ford a refuzat cu hotărâre, vreme de mulţi ani, să se supună cererii cilenţilor săi dea produce maşini şi altfel colorate în afară de negru. Bun, iată ce nebunii de mari intelectuali aveau marii producători de maşini, aceşti inventatori şi vizionari.

Henry Ford refuza comenzile directe ale clienţilor pentru că era şi într-o vreme de glorie în care el făcea oferta şi cererea era în proporţie de 99% pentru maşinile Ford. Imediat cum General Motors a devenit un concurent puternic, Ford a început să scoată imediat maşini colorate. Şi, a propos de Ford, să ştiţi că Fiesta este o nuanţă. Nu uitaţi să citiţi cartea asta extrordinară. Veţi înţelegetotul despre interpretare şi percepţie. Nu numai ale culorilor. 

Autor Alexandru Banu