Am condus noul BMW i3. Şi mi-a plăcut!

Autor: Oraan Mărculescu acum 7 ani Test in premiera

Accesul în habitaclul lui BMW i3 se face într-un mod oarecum similar cu… Rolls Royce: prin portiere ”suicide-doors”. Marea diferenţă este că BMW i3 nu are montant central (ca şi Ford B-Max, de exemplu). Şi mai avem o diferenţă uriaşă: materialele din habitaclul lui i3 nu au necesitat căsăpirea multor vaci şi tăierea multor copaci, deoarece i3 se bazează pe materiale reciclabile.

Până la acest subiect, însă, să vedem un mic neajuns al accesului în habitaclu. Semi-portierele lui i3 preiau principiul întâlnit deja pe Mini Clubman – adică pot fi deschise numai dacă se deschid în prealabil uşile faţă. Deci un mic minus de ordin practic, mai ales dacă ne gândim că, dacă vrei să pui pe cineva în spate, întotdeauna va trebui să fii disponibil să închizi uşa pasagerului din dreapta faţă…

Mă rog, din punctul ăsta de vedere, i3 e mai puţin practic decât un monovolum (de exemplu, Meriva), dar e mai pragmatic decât un coupe. Pentru că, indiferent dacă vrem sau nu să acceptăm, BMW i3 se vrea un fel de monovolum fancy, trendy sau găsiţi voi orice alt termen modern, dar musai în contradicţie cu ”convenţional”.

Termen care se poate aplica şi bordului sau feţelor uşilor – atenţie, revenim la ”turturarea mentalităţii” din prima pagină! Mai întâi, este ciudat poziţionat mânerul pentru închiderea uşii – mi-am dat seama că, intuitiv, aveam tendinţa la început să trag uşa după mine ţinând-o de… buzunarul inferior.

Apoi, odată pus în scaunul şoferului, am rămas surprins de impresia de spaţiu excedentar, impresie creată prin eliminarea consolei centrale. Gata cu problemele pentru genunchiul piciorului drept, acolo e plasat un buzunar pentru obiecte mici, iar şoferul poate trece pe scaunul din dreapta foarte uşor, un plus pentru posibilitatea de mişcare în maşină.

Maşina arată aerisit şi datorită plasării elementelor pe bord – iar aici mă refer în primul rând la displayul sistemului iDrive, care pare că pluteşte. Fanii BMW vor remarca, însă, altceva: ”unde sunt indicatoarele de bord?”. La revedere, sunt înlocuite de un alt display, pe care sunt afişate informaţiile prioritare pentru condus, de la viteză şi autonomie până la tot felul de iconuri ţinând de siguranţă.

Iar, faţă de alte BMW-uri, consola plină de butoane a fost redusă la o mică insuliţă centrală, în care sunt integrate comenzile climatizării automate şi unele butoane ale instalaţiei multimedia. Totul intuitiv, nederanjant ergonomic şi care, repet, contribuie din plin la impresia de habitaclu aerisit.

Cum rămâne însă cu feelingul de premium? Ei bine, acum vorbim de ”prEmium”, cu ”E” de la ”ecologic”. Pielea folosită în habitaclu e piele reciclată, deci nu vă aşteptaţi ca simţul tactil să vibreze de emoţie. Însă nici nu trebuie să vă speriaţi că degetele vor întâlni o suprafaţă neprietenoasă.

Tapiţeria normală a scaunelor e gândită mai pragmatic, pentru a fi uşor de curăţat, în timp ce restul plasticelor au o finisare corectă, mulţi putând fi contrariaţi de lipsa acelui material moale de pe bord, care să-ţi dea o puternică impresie de lux. În i3, acea spumă poliuretanică este acum înlocuită cu un material cu textură apropiată de cea a pâslei.

Înainte de a sări ca arşi ”cum să fie pâsla premium?!”, trebuie să vă spun că designerii s-au inspirat din arhitectura interioară modernă, care presupune utilizarea cât mai la vedere a betonului. Prin urmare, chiar dacă iniţial nu pare logic, amestecul de materiale din interior este cât se poate de modern şi de plăcut, unul dintre avantajele remarcate la scurt timp fiind lipsa acelor mirosuri de plastic nou, pentru mulţi neplăcute. i3-ul aproape că nu miroase a nimic!

Dacă e să mă leg cu adevărat de ceva, atunci acest lucru ţine de confortul locurilor din spate. Din cauza ampatamentului mic, dar şi al podelei mai ridicate, un adult normal stă cu genunchii… la gură. Metaforic, evident, poate doar Ghiţă Mureşan să stea realmente aşa. În schimb, spaţiul pentru cap nu pune probleme, iar accesul pe banchetă e mult mai facil decât în cazul unui coupe.

Mi-e clar că bancheta a fost gândită în special pentru copii, i3-ul având valenţe de maşină de categorie mini din acest punct de vedere. În schimb, ca portbagaj stă bine, la nivelul clasei mici, deoarece volumul acestuia variază între 260 şi 1.100 de litri, adică la fel ca un Mini Clubman. Doar podeaua este foarte ridicată, sub aceasta fiind plasat motorul electric.

Şi uite aşa am ajuns şi la capitolul tehnic. Ce înseamnă asta şi cum se comportă pe şosea BMW i3 – VEDEM PE PAGINA URMĂTOARE

Pagini: 1 2 3 4 5

Citește și...


Comentarii
Inchide