Anduranta Renault Koleos

Autor: Constantin Ciobanu acum 11 ani Teste anduranta

Când,
cum şi de ce am adunat atâtea nu îmi pot explica şi doar ceva mai
mult de jumătate dintre lucruri îmi purtau semnătura, pentru că
restul erau bifate pe lista soţiei. Ei, şi mare parte dintre
acestea au fost mutate cu ajutorul bunului meu amic Koleos. Aşa
mi-am adus aminte de posibilitatea rabatării banchetei spate şi
plierii spătarului de la clapetele din portbagaj.

Extrem de practică opţiunea, altfel ar fi trebuit să deschid două
portiere, iar apoi să trag de minimum patru clapete şi ceva îmi
spune că singur nu aş fi reuşit acest lucru. Şi uite-aşa dintr-un
portbagaj de SUV am ajuns la un spaţiu de depozitare extrem de
generos. După consultarea datelor din fişa tehnică, pot chiar să
par inteligent informându-vă că am avut la dispoziţie 1.380 de
litri spaţiu de depozitare şi o suprafaţă plană pe toată lungimea.
Şi uite aşa am descoperit că acei litri chiar înseamnă ceva, pentru
că am tot avut de cărat până să îi epuizez.

Şi am descoperit cu această ocazie că amicul francez se simte
extrem de bine când este încărcat – mă aşteptam să gâfâie puţin,
dar nu a făcut-o. Suspensia spate suportă bine masa suplimentară
fără să se lase depăşită, iar maşina îşi păstrează linia, cel mult
ridicând niţel nasul.

Apoi am mai vizitat puţin ţara, am mai evadat până la munte. I-am
arătat lui Koleos că cei patru cilindri ajung şi la peste 6.000
rpm, că poate ataca în forţă o secţiune virajată. Dacă faci
abstracţie de ruliu şi respecţi regula de bază: Slow-in, Fast-out,
descoperi un Koleos cu ceva apetit pentru sportivitate.


Am mai avut mici ispite de a-l alerga, dar m-am abţinut.
Electronica intervine târziu, semn că sistemul de tracţiune
integrală lucrează bine şi asigură transferul de putere între punţi
suficient de rapid. De fapt am sesizat intervenţia electronicii
doar la mici ruperi de aderenţă, în special pe carosabile acoperite
cu praf şi pietriş.

Acum pot spune că propulsorul s-a maturizat, dar nu pot vorbi de un
stil de condus economic în mediul urban, iar consumul nu depăşeşte
11,5 litri la 100 km. Extraurban lucrurile stau chiar bine, dar,
firesc, depind de viteza de rulare şi de stilul de condus. Mai am
momente când sunt obosit sau extrem de relaxat şi găsesc uşor
enervantă pedala de ambreiaj şi faptul că ţine extrem de sus. Am
mai investit puţin în ceva lichid de spălat parbrizul şi cam
atât.

Şi pentru că tot m-am mutat, acum locul de parcare este uşor în
pantă, aşa că am redescoperit asistarea la plecarea în rampă atât
cu faţa, cât şi cu spatele. Dotare extrem de comodă şi utilă. Ceva
îmi spune că puriştii nu vor fi de acord cu mine, dar asta e. Eu
fac manevre în fiecare dimineaţă şi seară în pantă. Unul dintre
defecte ar fi praful şi găinaţul păsărilor, dar este un defect al
oraşului şi nu al maşinii.

Citește și...


Comentarii
Inchide