Dodge Caliber

Autor: Daradics Csaba acum 12 ani Teste anduranta

În primul articol, Eduard a punctat bine exuberanţa estetică a lui Caliber. Deşi aproape 24.000 de euro nu sunt bani puţini, americanii s-au bazat clar mai degrabă pe look, decăt pe atenţia la detalii. Rezultatul e că, ori de căte ori te apropii de el, Caliber te răsfaţă cu o privelişte plăcută, ce te face fericit că ai un breloc cu un cap de berbec pe el.

Fiind de puţină vreme în ograda nostră, exteriorul i se prezintă într-o stare aproape perfectă. Aproape pentru că şoferim zi de zi în Bucureşti şi acest lucru va avea consecinţe asupra maşinii, indiferent dacă noi, la răndul nostru, suntem berbeci sau nu. Astfel, prima victimă a fost pavilionul, care s-a trezit într-o dimineaţă “măngăiat” de o cărămidă de un roşu foarte plin de dragoste, numai cel care o fi aruncat-o era, probabil, puţin supărat pe viaţă. Rezultatul e neverosimil, fiindcă doar o mică adăncitură, aproape insesizabilă, marchează incidentul în cauză.

Trecem mai departe şi notăm încă un obicei, cel puţin la fel de balcanic: uşurinţa cu care unii oameni se găsesc să sară brusc din maşină, fără să se asigure – bineînţeles – dacă debarcarea poate fi făcută în siguranţă sau nu. Aşa s-a găsit colegul Constantin în situaţia de a face un test al elanului ad-hoc, la o viteză de aproximativ 40 de km/h, cu mici urmări, în sensul că oglinda şi clanţa de pe partea şoferului (ambele din plastic) au preluat un pic vopseaua uşii deschise inoportun.

Odată maşina trecută prin probele de foc, a venit răndul nostru să ne obişnuim cu firea sa uşor nerafinată. Am descoperit că ambreiajul necesită un picior fin dacă vrei ca transferul între trepte să se-ntămple fluent, la fel şi apăsarea pedalei de acceleraţie dacă nu vrei să simţi influenţa cuplului în volan şi faptul că cele două plastice pe post de clanţe sunt puţin zis ratate ca aspect, din orice unghi te uiţi la ele.

În paralel, am făcut şi un drum pănă la Braşov, în speranţa că amintirile noastre vizavi de dinamică vor fi confirmate. Ei bine, am dat peste acelaşi caracter orientat mai degrabă spre confort decăt spre fugăreală, dominat de un ruliu măricel, dar care nu pune probleme vizavi de negocierea chiar mai în forţă a virajelor.

Vizita pănă la reduta braşoveană a avut efecte benefice şi asupra consumului, care a părăsit zonele cu două cifre (maxim 11,1 l/100 km) pentru un plăcut (şi de altfel normal) 6,5.

Citește și...


Comentarii
Inchide