Când scepticismul e contrazis de realitate, speranţa prinde din nou aripi.

Mitsubishi Pajero Mitsubishi Pajero
Am stat prin redacţie destul, adică nu am mai savurat parfum de lansare în afara ţării de peste jumătate de an, şi asta pentru că aveam paşaportul expirat. Cum însă acest “mic” inconvenient s-a rezolvat, rătăcesc acum pe străzile Barcelonei. Fabulos oraş, fabulos Gaudi şi delirul lui arhitectonic, suntem departe de…, asta e. După o zi şi o noapte în care încerc să înţeleg şi să degust cât mai mult din acest oraş aflat în Topul 5 al destinaţiilor turistice, vine vremea întâlnirii cu Pajero.

Sincer, eram destul de sceptic vis-a-vis de ceea ce este acest model. Încercam nostalgia fierului brut care a fost odată: oarecum rudimentar, dar care te ducea acasă indiferent de pulsiunile barbare ce te-ar fi îndemnat la explorarea “abisurilor” geografice. La prima vedere, Pajero poate fi acuzat că a devenit un băiat de oraş, mai rafinat la nivelul liniilor exteriore şi mult mai bine dotat la nivel de echipare interioară. Prin urmare, apariţia lui la semafor într-o aglomeraţie urbană sufocantă nu ar trebui să genereze grimase de nedumerire pe feţele privitorilor, căci se integrează extrem de bine în oraş. Pe străzile din Barcelona am totuşi parte de câteva priviri curioase, care sesizează trăsăturile aparte ale lui Pajero. Şi la spanioli se produce “entorsa cervicală de maşină nouă”, nu numai la noi. În cele din urmă, evadez din oraş, iar pe autostradă abuzez puţin de gaz. Maşina stă bine, se simte mai compactă, este mult mai rigidă, fapt ce determină un confort la rulare superior celui al vechii generaţii. Poate direcţia se cerea a fi un pic mai precisă, necesitând uneori infime corecţii, dar sincer nu pot trece acest aspect la capitolul minusuri, pentru că nu este vorba de EVO 9.

Destinaţia în acea dimineaţă era Les Comes, o reşedinţă din secolul X care a fost restaurată respectându-se “reţeta” acelor vremuri. Pe o întindere de 518 hectare, Les Comes pune la dispoziţie peste 60 km de trasee off-road. Iniţial am crezut că este vorba despre un surogat de off-road – ceva ce poate fi numit un macadam mai dur – şi despre nişte demonstraţii într-un poligon. După o mică pauză, aleg să evoluez la volanul versiunii lungi de Pajero şi să atac versiunea “grea” a circuitului. Acum recunosc sincer că, dacă înainte de “aventură” aş fi avut parte de o recunoaştere a traseului, aş fi garantat parcurgerea lui doar la volanul unui bolid preparat pentru trial. Efectiv, anumite porţiuni necesitau, în cazul mersului pe jos, echipament de alpinist. Şi totuşi eram la volanul noii generaţii Pajero, versiunea lungă, şi devoram coborâri imposibile, rampe scelerate şi multe alte secţiuni infernale. Am reuşit doar o singură dată să ating limitele maşinii în ceea ce priveşte unghiul de degajare. Consola spate s-a sprijit pe meleagurile iberice la traversarea unei secţiuni destul de abrupte, dar fără a lăsa vreo urmă pe maşină. Pentru deliciul profesioniştilor în trasee neasfaltate, maşina mea era echipată cu o cutie automată care îmi permitea şi selectarea manuală a treptelor de viteză. În nici un caz cea mai fericită alegere pentru cineva care doreşte să se bucure de o experienţă off-road veritabilă. Una peste alta, trebuie să vă spun că propulsorul diesel de 3.200 cmc care dezvoltă 170 CP şi 373 Nm, asociat cu o cutie automată cu 5 trepte plus cutia de transfer SuperSelect, a reuşit să mă transporte fără nici o emoţie pe tot traseul. Uneori electronica mai intervenea pentru a recorela “realitatea” gravată în creierul ei de siliciu cu cea palpabilă, deşi decuplasem tot ce se putea decupla din electronică. Viaţa la bordul lui Pajero este mult mai plăcută acum. Nimic la interior nu îţi lasă impresia că te afli la volanul unui 4x4 extrem de viril în off-road. Impresionează sistemul audio cu 12 incinte care dispune de 860W, proiectat de Rochfort Acoustic Design.

Un eventual “tuning” la capitolul sistem audio ar fi pierdere de timp. Respectivul sistem este integrat într-unul multimedia echipat cu un hard-disk de 30 GB care include şi sistemul de navigaţie. Pentru a fi sigur că pasagerii din spate nu se plictisesc într-o eventuală deplasare mai lungă, Pajero poate fi dotat opţional şi cu un sistem DVD.

Recunosc că noul Pajero m-a surprins mai mult decât plăcut la capitolul performanţe tot-teren. Este realmente capabil – şi încă într-un registru atât de vast, încât îţi trebuie imaginaţie bogată pentru a descoperi limitele acestei maşini. După o zi de off-road extrem, m-am declarat învins de Pajero, cedând fizic înainte ca el să-şi golească rezervorul. Este bine de ştiut că Pajero nu este un facelift, deşi la prima vedere unii aşa ar fi tentaţi să privească lucrurile. Această a patra generaţie are în comun cu cea veche între 22% şi 26% componente, în funcţie de versiune.

S-a redus nivelul de zgomot cu 15%, la fel şi nivelul vibraţiilor transmise. A crescut rigiditatea, securitatea a sporit – acum urmărindu-se un rezultat de 4 stele la testele EuroNCAP. Securitatea activă a crescut şi ea prin recalibrarea suspensiei independente, controlul tracţiunii şi al stabilităţii e dotare standard, iar ecartamentul în cazul versiunii lungi a crescut cu 10 mm. Opţional, pentru cei care ştiu că vor să deguste mai mult din natură, Pajero poate fi echipat şi cu un diferenţial spate blocabil. Regret că nu am degustat în Spania versiunea scurtă şi nici pe cea echipată cu propulsorul V6 de 3,8 litri MIVEC care dezvoltă 250 CP – agregat împrumutat de la Mitsubishi Eclipse. Singura concurenţă reală pentru noul Pajero pare a fi Toyota Land Cruiser sau mai bine spus modelul a cărui dominaţie Pajero doreşte să o curme. Şi atunci de ce cu Pajero prin oraş?