Opinie

NU SE MAI POATE, FRATE! E junglă deja! Chiar şi cînd ai motorul pornit pentru un drum de 5 minute, treci de 3 ori pe lîngă doamna cu coasa…

Opinie Opinie
Am ajuns să cred că Moartea nu mai vine cu căruţa aia cu flăcări şi cu coasa, ci cu un BMW roşu cu piele neagră pe Magheru sau cu R1 pe o roată pe Unirii, cu camionul care întoarce pe Plevnei, cu taxiul care schimbă 3 benzi odată pe Kiseleff, cu Rio care dă semnal stînga şi virează brusc la dreapta sau cu X5-ul ce vine pe contrasens…

Cred că asta ar fi o frază mai potrivită într-un asemenea moment, în loc de sărbătorirea primirii plasticului la o bere cu prietenii. Nu mai e nici o bucurie, nu mai e nici o plăcere să ieşi pe stradă. Că ai două, trei sau patru roţi nu mai contează, pericolul este acelaşi. Se merge prost, se merge haotic, se merge aiurea, nu respectăm regulile, nu respectăm legile, nu conştientizăm pericolele, ne aruncăm cu capul înainte şi DOAMNE AJUTĂ!

Acum cîteva zile, un alt accident groaznic s-a petrecut la Baloteşti. Un Mercedes a trecut neregulamentar peste banda dublă continuă de pe mijlocul şoselei, iar un motociclist cu un pasager în spate a intrat în plin în el. Maşina s-a răsturnat, cei doi oameni de pe motor au ajuns în interiorul maşinii. Rezultatul? Trei morţi. Sec. Scurt. Fără drept de replică. Vinovaţii? Se discuta din plin pe mai multe forumuri şi bloguri, marea majoritate a celor care-şi exprimau părerea a convenit asupra a două lucruri: maşina nu avea voie să facă manevra respectivă, motociclistul avea o viteză mult prea mare.

Nu mă apuc acum să dezbat şi eu aspectele care au dus la acest rezultat oribil. Am putea vorbi pe tema asta cîteva săptămîni, introducînd în ecuaţie mulţi “dacă”, dar nu asta era ideea acum. Din păcate, pentru acei trei oameni nu se mai poate face nimic, odihnească-se în pace! Nici pentru cei care mor zilnic pe străzi nu se poate face ceva. Am ajuns să mă gîndesc la carnetul de conducere ca la o promisiune a morţii cu termen întîrziat.

Unde s-a ajuns e clar… Dar unde s-a greşit?

Şi aici vorbim de atitudinea pe şosele. Atitudine cu care ne-am obişnuit cu toţii şi pe care ne-am însuşit-o… SE POATE, FRATE! Se poate orice… Şi să treci peste banda continuă, şi să-i dai gaz cu viteze incredibile, şi să traversezi pe roşu, să nu dai prioritate, să te arunci în intersecţie fără să te uiţi în stînga sau în dreapta, să laşi maşina aruncată pe marginea şoselei, blocînd două benzi de circulaţie, să… orice!
Ca să vezi cît de cuprinzătoare e aria lui “se poate”, trebuie doar să ieşi puţin pe stradă şi înţelegi imediat. Iar “se poate, frate!” este prezent în toţi… că e blondă, că e brunet, că are Logan sau Matiz, BMW sau Bentley, GSX-R sau Yamaha, că are 18, 28 sau 68 de ani, că are două, trei sau patru roţi, că e aspirat sau supraalimentat, că e stock sau că e tunat, “se poate” este prezent în toţi şi în toate.

De unde pleacă problema? De la şcoală? De la Poliţie? De la infrastructura rutieră care ne obligă să facem abracadabra prin trafic pentru a ajunge din punctul A în punctul B? Am putea găsi răspunsuri în fiecare dintre aceste aspecte. Şi în parte nu ne-am înşela. Dar nu…

Problemele pleacă de la noi. Şi pînă cînd vom ajunge să realizăm că cea mai mică greşeală ne poate costa enorm, fiecare pornire a motorului poate fi egală cu o condamnare la moarte.
Că NU SE MAI POATE, FRATE! E junglă deja! Chiar şi cînd ai motorul pornit pentru un drum de 5 minute, treci de 3 ori pe lîngă doamna cu coasa… Că ai de traversat ţara, oraşul sau doar strada, ai la fel de multe şanse să mori ca în Irak! Şi dacă fiecare dintre noi ar încerca să se mai stăpînească, poate că… ar muri mai puţini.

Am ajuns să cred că Moartea nu mai vine cu căruţa aia cu flăcări şi cu coasa, ci cu un BMW roşu cu piele neagră pe Magheru sau cu R1 pe o roată pe Unirii, cu camionul care intoarce pe Plevnei, cu taxiul care schimbă 3 benzi odată pe Kiseleff, cu Rio care dă semnal stînga şi virează brusc la dreapta…

Eu? Mi-ar plăcea să fiu perfect şi să scriu aceste rînduri fără să mă tot feresc de musca asta de deasupra capului, dar nu e chiar aşa. Măcar sper că la mine e o singură muscă (şi asta mică) şi n-am toată familia bîzîind în jurul capului…

Vă las acum, trebuie să ajung la muncă, va trebui să traversez oraşul… Uraţi-mi noroc!
Poti sa te opui oricand si fara justificare prelucrarii datelor tale personale in scop de marketing direct, prin trasmiterea catre MEDIAFAX GROUP SA (prin accesarea formularului de contact la adresa privacy@m.ro sau ne poti trimite pe adresa postala o solicitare scrisa, datata si semnata in acest sens. In acest caz, solicitarea ta va fi inaintata catre departamentul specializat al MEDIAFAX GROUP SA; este posibil sa primesti un mesaj prin care se confirma ca optiunea a fost notata, precum si orice alte informatii necesare, dupa caz.