Anduranta Renault Koleos

Autor: Adrian Mihălţianu acum 11 ani Teste anduranta

În
condiţiile în care sfârşitul de vară a fost sinonim la mine cu ceva
stres, am cam aruncat în ture propulsorul lui Koleos şi asta
preponderent urban. Aşa că am ajuns pe la un consum de 13-14 litri.
Iar dacă iau în calcul faptul că fiecare drum nu a depăşit 5 km,
este de înţeles.

În altă ordine de idei, încep să consider o reală problemă
zburătoarea de Bucureşti, indiferent de „naţie”. În afara faptului
că trebuie să pândeşti un loc de parcare, ar fi de preferat ca
acesta să nu fie sub un copac, ci sub cerul liber. După o noapte,
îţi este aproape jenă să te afişezi cu maşina, zici că este scoasă
dintr-un coteţ.

La drum lung, descoperi şarmul SUV-ului francez. Ştiam acest lucru,
dar mă surprinde plăcut de fiecare dată. Propulsor silenţios
suficient de elastic pentru a nu te pune să „mesteci” gratuit prin
cutie, şi extrem de economic pentru cilindreea sa. Într-un regim cu
viteze de 50-60 km/h în localităţi şi 90-100 km/h între acestea,
descoperi un consum mediu de 7,5 spre 8 litri la sută.

Indicatorul nivelului de benzină din rezervor este cam leneş, pot
face plinul, chiar extraplinul şi abia după vreo 10 minute maşina
simte acest lucru, şi tot nu îmi indică faptul că rezervorul este
plin. M-am obişnuit deja cu acest mic capriciu al lui Koleos.
Întoarcerea de la părinţi, chiar şi la 32 de ani, are ceva din
parfumul studenţiei, adică am burduşit portbagajul cu de toate, de
la murături la ce mai vreţi.

Şi am avut loc, chiar dacă în maşină am mai invitat până la
Bucureşti trei prieteni cu bagajele aferente. Chiar dacă o mare
parte din greutate era concentrată în spate, adică maşina avea o
ţinută care sugera o decolare uşoară, farurile îşi ajustează
automat poziţia.

Îţi creează o stare plăcută de confort o astfel de maşină despre
care descoperi că poate să facă numeroase lucruri fără să-ţi mai
solicite ajutorul. Pe undeva la drum lung şi în special noaptea, am
ajuns să apreciez atât poziţia înaltă de la volan cât şi farurile
impecabile ale Renault-ului.


Pe de o parte sunt cât de cât ferit de toate experimentele în
materie de faruri ale colegilor din trafic – apropo am văzut şi
spoturi de bucătărie în loc de faruri de ceaţă, iar pe de altă
parte bună iluminarea oferită de faruri.

Trebuie să îi dau dreptate lui Tudor şi să critic puţin pedalierul
şi dispunerea pedalelor. La drum lung, îţi cam amorţeşte piciorul
pe pedala de acceleraţie. Pe autrostradă se rezolvă uşor acest
inconvenient – cruise control şi conduci din butoanele de pe
volan.

Cât de curând trebuie să ajung la Service şi asta pentru că una
dintre cele două „goarne” ale claxonului a clacat. Îmi este jenă să
atenţionez pe cineva sonor, parcă ar fi „prizat” heliu Koleos-ul
meu.
Vine toamna, vine iarna, vremea începe să fie capricioasă şi
imprevizibilă… şi îmi este drag că am opţiunea 4×4.

Citește și...


Comentarii
Inchide